Ce a pierdut şi ce a câştigat Budescu după declaraţia de la finalul meciului cu Astra. Andru Nenciu despre obsesia banilor, cornerele din bucătărie şi respect

Va fi pus pe coji de nucă. Pentru puţin timp. Va mai fi dojenit cu tot felul de glumiţe ieftine de scara blocului. Pentru puţin timp. Va bate cornerele cu o minge de tenis doar acasă. Activat de căldura familiei şi butoiul cu varză acră, dintr-un colţ al bucătăriei într-un altul al livingului. Doar pentru puţin timp.

Pentru că FCSB are nevoie de un fotbalist. Şi de un fotbalist cu personalitate. Cu trăsăturile lui. Lent sau superficial. Executant de cornere sau plimbăreţ la centrul terenului. Un fotbalist căruia cuvintele nu i se încăpăţânează să rămână pe vârful limbii atunci când are gând să-şi exprime o opinie. Şi o comunică. Sec.

Becali s-a fript cu o mulţime de calamităţi. S-au strecurat în Ghencea tot felul de ţepe aduse de pafarişti ai fotbalului. A acceptat să-i picure în urechi informaţii eronate cunoscători cu diverse interese. Pe diferite limbi. Când beneficiază de un fotbalist căruia Dumnezeu i-a vărsat talent cu polonicul, îi dă la gioale. Pentru că nu-i place să fie înfruntat. Pentru că la FCSB frica e stăpâna. Şi dictatura, boala fără leac, degeneratoare.

Şi banii. Obsesia banilor. Dictatura banilor care apare ca o ciumă şi se întinde peste tot ca nişte bale greţoase. „Budescu ia bani şi dacă stă în tribune”. Desigur, totul se reduce la bani. Mai întâi a fost cocoşat cu o amendă şi o cascadă de reproşuri Alibec. Şi de Becali, şi de Dică. Acum a venit rândul lui Budescu.

Un lider PNL controversat l-a ”băgat în audiență” pe milionarul Bogos la premierul Bolojan după ce i-a evaluat businessul: ”Tu-ți dai seama? 90 de milioane de euro, cifră de afaceri?”

”Obosește puțin mai repede”. Ce spunea Bölöni despre Emeric Ienei cu câteva zile înainte de moartea sa

Unui tip inventiv căruia nu-i prea poţi găsi cusur profesional în fotbalul românesc e bine să-i mai dai în cap din când în când. Atunci când le ştii pe toate la centimă. Ca să-i inhibi elanul! Să nu mai spună încă o dată ce gândeşte. Ploieşteanul a spus-o corect. Într-un comentariu scurt. Pertinent. Şi definitoriu pentru ce s-a întâmplat în ultimul timp la FCSB. A pus în două propoziţii bine legate toate puterea sa şi ştiinţa acumulată în întreaga carieră. Probabil că Budescu nu-şi va mai exprima altădată părerea. Va sta la cutie. Va opera cu discursuri terne, lipsite de substanţă.

Şi nu! Budescu nu a plecat învins de la Giurgiu. El a câştigat un meci duminică seara, seara în care echipa lui a pierdut. Disputa câştigată de el e obişuita dispută a tuturor sportivilor care înghit în sec şi merg mai departe. Merg mai departe atunci când deciziile unor patroni sau ale antrenorului lasă fără oxigen orice pojghiţă de libertate de exprimare. Şi, mai presus de toate, Budescu a câştigat o încă o pojghiţă de respect.