REPORTAJ: "Mihai Flamaropol", un patinoar în viaţă unde viitorul e mort şi îngheţat - GALERIE FOTO

După numărul de maşini din curtea din faţă, Patinoarul Mihai Flamaropol pare un loc plin de activitate. Mai târziu aveam să aflu că în curte parchează cine vrea. Câţiva câini comunitari îşi fac şi ei veacul prin zonă, hrăniţi de oamenii care au în schimbul câtorva oase un loc de parcare păzit.

2782 afişări
Imaginea articolului REPORTAJ: "Mihai Flamaropol", un patinoar în viaţă unde viitorul e mort şi îngheţat - GALERIE FOTO

REPORTAJ: "Mihai Flamaropol", un patinoar în viaţă unde viitorul e mort şi îngheţat (Imagine: Marius Dumbraveanu/Mediafax Foto)

Bine, am ajuns la patinoar, dar pe unde intrăm? Toate uşile par ferecate. Anunţul cu programul casei de bilete pare o glumă proastă. Un om aflat în curte deschide o uşă din laterala dreaptă ce părea sudată de rugină de ani de zile. Împreună cu fotoreporterul îl urmăm. În comparaţie cu soarele orbitor de afară înăuntrul patinoarului e ca şi cum am fi pătruns în temniţă. E întuneric, lumina intră puţină doar prin geamurile murdare. Două culoare, deasupra tribunelor, pe o parte şi alta a patinoarului fără gheaţă în mijlocul căruia cineva a pus câteva bănci. Se aude doar zumzetul aparatului de fotografiat şi paşii omului care a intrat înaintea noastră. Marius trage fără bliţ, altfel ar fi dificil de demonstrat că Patinoarul Mihai Flamaropol, singurul din Capitală, e fără curent de aproape un an de zile. Peisajul e asemănător cu unul dintr-o uzină dezafectată - frig, un schelet de patinoar, nişte maşini de răzuit gheaţa în spate şi tribune goale. Vorbim în şoaptă, altfel se produce ecou şi am putea trezi monstrul de fier din somn.

Patinoarul "Mihai Flamaropol" din Capitală a fost închis în luna martie a anului trecut ca urmare a sistării furnizării utilităţilor, Ministerul Tineretului şi Sportului luând această decizie după ce administratorul patinoarului de la acea dată, Federaţia Română de Hochei pe Gheaţă, a întârziat plăţile şi a acumulat restanţe la facturile către Enel şi Apa Nova în sumă totală de 1,2 milioane de lei, ajunsă între timp la 1,5 milioane. "Federaţia se află în pragul falimentului. De la sfârşitul lui noiembrie, de când am preluat conducerea federaţiei, am ajuns la concluzia că suntem datornici şi că datoriile ne trag în jos, ba chiar s-ar putea să avem parte de faliment", a declarat preşedintele Florian Gheorghe. Iar cei 900.000 de lei pe care federaţia i-a primit de la minister pentru acest an sunt destinaţi exclusiv pregătirii loturilor naţionale.

Şi cu toate astea aici, la Patinoarul Mihai Flamaropol, e sediul Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă. Angajaţii, 18 la număr deocamdată, vin zi de zi la serviciu. Îl ajung din urmă pe omul care intrase înaintea noastră şi îl întreb unde e sediul federaţiei. "Mergeţi pe culoar înainte aproape de capăt, pe unde e bătrâna aceea. Ea este paznicul patinoarului", zice zâmbind. "Cum paznicul?" E o bătrână care ar putea juca uşor rolul Babei Dochia pe orice scenă de teatru, cu şapte cojoace. "Da, da, ea este paznicul patinoarului", vine răspunsul.

Doamna Elena are 65 de ani şi este angajata de ani buni la patinoar. Înainte a lucrat la o fabrică de pâine, dar arhiva unde avea cartea de muncă a ars şi nu ştie ce pensie poate avea. În urmă cu mai bine de 20 de ani a venit la patinoar, a fost angajată la curăţenie, acum a ajuns paznic. Paznicul propriei case, pentru că doamna Elena locuieşte în interiorul patinoarului. Conducerea i-a dat o cămăruţă în care trăieşte, de un an, şi fără apă şi fără căldură. Hanţele care păreau în exces acum îşi găsesc motivaţia. "E greu, dar ce să facem, am şi răcit, ne chinuim cum putem, m-a ajutat şi pe mine federaţia, am o cameră aici unde dorm. Şi sunt şi paznicul patinoarului", spune femeia care nu vrea să fie fotografiată pentru că e "bătrână şi urâtă". Se lasă cu greu înduplecată, iar apoi cere să vadă fotografiile.

Doamna Elena este unul dintre cei 10 angajaţi ai federaţiei care de la 1 martie nu va mai avea un loc de muncă. Din cauza datoriilor enorme acumulate şi în urma închiderii patinoarului, federaţia e nevoită să renunţe la 10 din cei 18 angajaţi. Ce va face? Nu ştie, ce-o vrea Dumnezeu. Dar zâmbeşte şi ne arată uşa sediului federaţiei.

Federaţia Română de Hochei pe Gheaţă a fost de-a lungul timpului măcinată de lupte interne, atât la nivelul birourilor cât şi pe plan sportiv. De ani buni există o aşa-zisă tabără a românilor cu sediul la Bucureşti şi una a maghiarilor cu sediul la Miercurea Ciuc. Dacă pentru "ciucanul" Janos Kurko sunt destule voci care îl cataloghează drept un "om de treabă", nu acelaşi lucru se poate spune şi despre succesorul acestuia la preşedinţia FRHG. "De la început a fost potrivnic Bucureştiului. Nimeni nu l-a văzut vreodată vorbind cu vreunul dintre angajaţii federaţiei. Tot ce conta era hocheiul din zona lui. Era la un alt nivel. Apoi au început şicanele şi ni s-a transmis că o să ne facă. Şi uite că ne-a făcut. Cum se explică altfel că federaţia primea bani de la minister pentru plata restanţelor la utilităţi, dar acestea nu au fost plătite? Cum se explică faptul că într-o săptămână patinoarul producea 70 de milioane de lei vechi, să spunem, şi la începutul săptămânii următoare nu mai era niciun ban în cont?", este descrierea făcută pentru MEDIAFAX de un apropiat al fenomenului sub protecţia anonimatului pentru perioada petrecută sub preşedinţia actualului senator UDMR Tanczos Barna. Perioadă în care se ajunsese ca la "echipa naţională a României să se vorbească exclusiv în ungureşte".

Ghid prin cele patru camere de care beneficiază FRHG la Patinoarul Miai Flamaropol ne este Teodora Nica, casier, "dar şi contabil şi altele", unul dintre oamenii buni la toate din federaţie. "Cam frig la dumneavoastră, e parcă mai frig ca afară", încerc să deschid o discuţie. "Păi cum să fie, fără căldură, fără apă, fără curent... Plecăm de acasă, dimineaţa golim şifonierul, îl punem pe noi şi venim la serviciu şi aşa stăm. Cât stăm? Cât putem, că e frig rău. Acum s-a mai înmuiat puţin frigul, dar au fost şi zile în care nu puteam sta. Ce să facem, rezistăm, că nu avem ce face. Putem să dăm foc să încuiem şi să plecăm acasă? Că nu putem", se destăinuie Teodora Nica.

Birourile sunt împânzite de cabluri de prelungitoare venite pe geamuri pentru alimentarea exclusivă a PC-urilor, după cum a fost înţelegerea cu vecinul care a luat în locaţie terenurile de tenis aflate odată în administrarea conducerii patinoarului. În sala de consiliu frigul pare mai pătrunzător, probabil din pricina faptului că e mai mare. Dar atracţia constă în trofeele cucerite de echipele de club şi de echipa naţională din perioada în care România ocupa locul 7 la Jocurile Olimpice.

Într-un alt birou, angajaţii au improvizat o sursă de căldură: deasupra unei butelii de camping cu gaz au aşezat o cărămidă de şamotă. Aşa reuşesc să-şi încălzească mâinile.

Teodora Nica se mândreşte cu faptul că a fost prima femeie arbitru din hocheiul românesc şi este angajată a federaţiei de 17 ani. Vorbeşte cu amărăciune despre dispariţia unui sport pe care-l iubeşte: "Am 34 de ani de stat pe patinoarul ăsta. Pe vremuri nu aveai loc de copii, era o zarvă incredibilă. Nu puteai să lucrezi în birouri de la zgomotul de pe patinoar. Mi-e dor de zgomotul patinoarului, credeţi-mă! Erau sute de copii care veneau zilnic la antrenamente sau la distracţie, nu le puteam face faţă. Acum... Dar mă mir că aţi venit să vedeţi care e situaţia, că despre hochei se scrie doar când face vreun sportiv de-al nostru vreo prostie, în rest nimic".

Încerc să găsesc o justificare, dar cum nu reuşesc deviez discuţia spre starea patinoarului. "Eu cred că ar trebui mai degrabă reabilitat, nu demolat. Totul e funcţional, dar a fost închis din cauza datoriilor", spune Teodora Nica. "Cum adică funcţional, patinoarul a fost închis tocmai pentru că nu mai mergea nimic iar mai-marii ţării au promis că îl demolează şi construiesc unul performant?", ripostez. Îmi dă exemplu celor patru maşini de curăţat gheaţa de la marginea patinoarului, în stare de funcţionare, dar care ar necesita o revizie "ca orice maşină". Ne conduce apoi în vestiare. Sunt noi, faianţă nouă, duşuri noi. Un prosop atârnat pe o ţeavă te induce în eroare. Ai putea crede că posesorul lui e sub duş. Dar e frig, întuneric şi nici apă rece nu curge măcar. Nici grupurile sanitare nu arată rău, dacă ai o lanternă la îndemână să poţi arunca o privire. Toate au fost renovate în urmă cu câţiva ani de părinţii copiilor care făceau patinaj şi hochei.

"E păcat că s-a închis, pierdem nişte generaţii şi la hochei şi la patinaj. Vă daţi seama că fără un loc de antrenament nu are ce să mai vină din spate. Cei de la patinaj se antrenează în mall-uri, dar şi la ei e dificil că suprafeţele sunt mici. Nu poţi să faci performanţă pe doi metri pătraţi de gheaţă. Dar la hochei nu te poţi antrena cu crosele şi pucul printre oamenii veniţi la mall, la agrement", mai spune angajatul federaţiei.

Revin cu discuţia la sediul federaţiei şi o întreb cu oarecare jenă unde merg angajaţii la toaletă în lipsa apei. "Păi nu mergem, facem acasă când plecăm, la serviciu nu bem nimic, şi mai facem când ne întoarcem acasă. Aici nu se poate pentru că nu e apă", explică Teodora Nica. Apă vine doar din tavanul patinoarului, lângă maşinile de curăţat gheaţa: "Dar nu e spart tavanul, e doar condens. Am avut mereu problema asta cu condensul". Bine, dar clădirea în sine mai poate fi folosită, nu riscă să se dărâme?, vine următoarea întrebare. Iar explicaţia nu întârzie: "Nu se dărâmă, clădirea a fost consolidată în urmă cu 10 ani cred, cam aşa. Nici acoperişul nu cade. Dacă nu a căzut acum doi ani când au fost tone de zăpadă de am dat-o noi angajaţii, nu cade nici acum".

În discuţie intervine Ilie Duţu, "electrician dar şi frigotehnist când a fost nevoie", unul dintre cei trei angajaţi responsabili de "uzina de frig" care vor fi disponibilizaţi de la 1 martie: "S-au băgat stâlpi de beton pe partea dinspre lac, a fost lucrare serioasă. Clădirea nu cade. Poate la acoperiş s-ar mai putea lucra şi un tavan fals ar ajuta pentru a scăpa de condens. La ce materiale au apărut acum, s-ar putea scăpa uşor de problema asta". Se oferă să ne arate şi clădirea în care se află "uzina de frig". Pe drum îmi povesteşte greutăţile întâmpinate de-a lungul timpului: "Mereu am avut probleme cu compresoarele. În fiecare săptămână se defecta câte ceva şi trebuia să vină firma de întreţinere să repare câte ceva. Acum un an şi jumătate, pentru că nu aveam bani şi trebuia să dăm drumul la gheaţă am muncit în trei oameni o dată 24 de ore continuu şi apoi alte 36 de ore. Şi am făcut gheaţă şi trei luni nu am mai avut probleme cu compresoarele. Chiar şi acum, în situaţia în care e patinoarul, eu pot să fac gheaţă în două săptămâni, după o revizie".

A avut probleme şi mai puţin plăcute, cu vizite la poliţie: "Prin 2007 sau 2008, s-a aprobat achiziţionarea unor compresoare noi, pentru că aveam mereu probleme cu alea vechi. Când am desfăcut cutiile am crezut că înnebunesc – era acelaşi tip de compresor. Păreau noi, doar costaseră 80.000 de euro. După un timp am fost chemat la poliţie să dau cu subsemnatul, să spun cine a aprobat achiziţia. Le-am spus că eu sunt un simplu angajat şi că am în grijă compresoarele şi că nu ştiu".

În hala "uzinei de frig" ne arată compresoarele vechi de la care a luat piese pentru cele noi, la fel de proaste, şi ne asigură din nou că în două săptămâni, după o revizie tehnică, poate produce din nou gheaţă pe defunctul patinoar. Nea Ilie, cum îl strigă toţi, e un maniac al tehnicii, cel puţin aşa pare când îl vezi că e dispus parcă să-ţi vorbească 24 de ore despre piese şi uleiuri şi conducte şi gaze şi tot aşa.

La solicitarea Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB), Guvernul a dispus în luna decembrie a anului 2013 trecerea patinoarului artificial "Mihai Flamaropol" şi a terenului în suprafaţă totală de 26.350 de metri pătraţi, de la Ministerul Tineretului şi Sportului în administrarea Consiliul General al Primăriei Municipiului Bucureşti (CGMB). Primăria se obligă ca după demolare să refacă patinoarul "la standardele secolului XXI". În momentul de faţă se efectuează un studiu pentru construirea unui nou patinoar, termenul de finalizare a lucrărilor fiind estimat pentru sfârşitul anului 2015.

"De când a fost preluat de primărie, care e proprietar de 3 luni, nu a venit nici măcar unul pe aici. Mai acum câţiva ani, conform legii, eram obligaţi să angajăm firmă de pază, dar acum că paza o asigură femeia aia de 65 de ani nu mai e prevăzut de lege? Să fi văzut şi eu că vine cineva în timpul ăsta şi să zică bă, noi suntem proprietari, voi cine sunteţi?", explică electricianul rămas pe drumuri.

Ilie Duţu a fost în perioada în care a lucrat la patinoar şi electrician şi frigotehnist, dar şi vânzător de bilete şi om la intrare în patinoar: " Eram puţini şi trebuia să ne descurcăm. Păi uitaţi-vă ce spaţiu este şi noi ţineam opt angajaţi tot patinoarul ăsta. Trebuia să ne descurcăm, şi cu meciuri de hochei şi campionate de patinaj şi spectacole şi tot aşa. Când a venit Pluşenko ne-a mulţumit pentru calitatea gheţii. E adevărat, un patinoar nu se poate susţine din venituri proprii, ci doar 20-25 la sută din cheltuieli, dar ne descurcam. Eu nu înţeleg cum cu atâta spaţiu nu a putut supravieţui patinoarul ăsta. Uitaţi-vă la cei cu terenurile de tenis, care au închiriat de la noi, au fost ale noastre şi ei trăiesc. Deci se poate".

Îl întreb ce face de la 1 martie. "Ce să fac, credeţi că e uşor să îmi găsesc de lucru la 53 de ani? Nu e. Am încercat şi eu, mai încerc, am fost la interviuri, au zis că mă sună, nu m-au mai sunat. O să mai caut, că eu nu mă sperii de muncă. Dacă nu îmi găsesc în domeniu şi la experienţa mea mă duc şi la mătură, ce să fac?", spune bărbatul aflat "încă în putere", chiar dacă nu se mai simte ca unul la 25 de ani.

Ne despărţim cu amabilităţi şi saluturi formale. Dă să plece spre "uzina de frig", dar se întoarce şi zice: "Auziţi, dar chiar dacă o să-mi găsesc o slujbă mai bine plătită şi fac ăştia patinoar nou şi or să mă cheme, eu mă întorc şi pe bani mai puţini". Cea mai simplă întrebare n-am fost în stare să o pun: De ce?

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici