Analiză: Trăim cu adevărat în era plasticului

Microplasticele sunt prezente în multe dintre organele şi ţesuturile corpului nostru. Trăim cu adevărat în era plasticului.

Deşi plasticul ne uşurează viaţa în nenumărate feluri - nu ne putem imagina viaţa fără pantofi, calculatoare sau maşini? - nu se poate nega nici faptul că plasticul sufocă mediul înconjurător. Iar liderii lumii nu se pot pune de acord asupra modului în care să îmblânzească acest monstru pe care l-am creat.

De asemenea, materialele plastice ne afectează sănătatea în moduri pe care abia începem să le înţelegem.

Microplasticele şi nanoplasticele - bucăţi incredibil de mici de plastic care se desprind din produse mai mari - şi-au făcut loc în multe dintre ţesuturile corpului nostru, inclusiv în creier, organele de reproducere (atât la bărbaţi, cât şi la femei) şi sistemul cardiovascular.

„Este mult mai răspândit decât pare”, a declarat recent dr. Leonardo Trasande, director al pediatriei mediului şi vicepreşedinte pentru cercetare pediatrică la Facultatea de Medicină a Universităţii din New York, corespondentului medical şef al CNN, Dr. Sanjay Gupta, în cadrul podcastului său Chasing Life. Trasande şi-a petrecut ultimele două decenii studiind modul în care expunerile la mediu, inclusiv la microplastice, ne afectează sănătatea.

„Mâncăm o mulţime de plastic. Inhalăm o mulţime de plastic” sub formă de praf, a spus Trasande. „Folosim la propriu produse cosmetice care se resorb în corpul nostru... Am ajuns să acceptăm plasticul ca fiind normal. Şi nu este normal”.

Nu doar plasticul în sine face ravagii în corpul uman, despre care Trasande spune că provoacă iritaţii şi inflamaţii. El este îngrijorat şi de ceea ce se află în plastic.

„Există aditivi care sunt adăugaţi în mod intenţionat”, a explicat Trasande. „Ne gândim la plasticul de clorură de polivinil care se încreţeşte, cu care suntem atât de obişnuiţi în ambalajele alimentare, ca la un plastic care vine aşa de la sine, dar ftalaţii sunt adăugaţi clorurii de polivinil pentru a-l face mai moale.”

Printre aditivii care îngrijorează Trasande se numără ftalaţii (utilizaţi în produsele de îngrijire personală şi în ambalajele alimentare), bisfenolii (utilizaţi în căptuşeala cutiilor de aluminiu şi în chitanţele de hârtie termică) şi substanţele per- şi polifluoroalchilice (PFAS), aşa-numitele substanţe chimice veşnice, deoarece nu se descompun uşor în mediu.

„Apoi există substanţe adăugate neintenţionat. Aşadar, există impurităţi sau alte materiale care intră în amestec”, a spus el.

Se pare că multe dintre aceste substanţe chimice adăugate (ca să nu mai vorbim de impurităţile neintenţionate) nu sunt bune pentru organismul nostru. Principala preocupare: perturbarea sistemului endocrin.

Sistemul endocrin este o reţea complexă de glande şi organe care produc şi eliberează hormoni care controlează multe dintre funcţiile de bază ale corpului nostru, precum metabolismul, creşterea şi reproducerea.

„Sistemul endocrin nu este totul, este singurul lucru”, a spus Trasande. „Şi asta pentru că endocrin înseamnă hormon. Hormonii sunt moleculele noastre de semnalizare, conductorii noştri principali de comunicare corporală... de la gonade la inimă şi la creier”.

Conexiunile sunt „diverse şi numeroase”, a spus el, reglând „totul, de la temperatură, metabolism, sare, zahăr şi chiar sex”.

CNN a contactat Consiliul American de Chimie pentru comentarii şi a primit o declaraţie prin e-mail: „Companiile care produc substanţe chimice şi materiale plastice se concentrează pe producerea de substanţe chimice care oferă beneficii importante în materie de siguranţă, performanţă a produselor şi durabilitate şi care pot fi utilizate în siguranţă. Membrii noştri efectuează analize ştiinţifice aprofundate pentru a evalua riscurile potenţiale ale substanţelor lor chimice, de la dezvoltare până la utilizare şi eliminare în siguranţă.”

Pagina web a Administraţiei americane pentru alimente şi medicamente privind microplasticele şi nanoplasticele în alimente menţionează că există unele dovezi că „microplasticele şi nanoplasticele intră în alimentaţie”. Dar agenţia afirmă că dovezile ştiinţifice actuale „nu demonstrează că nivelurile de microplastice sau nanoplastice detectate în alimente reprezintă un risc pentru sănătatea umană”.

Ce puteţi face pentru a vă reduce expunerea la microplastice şi nanoplastice? Trasande are aceste cinci sfaturi: evitaţi alimentele conservate; păstraţi recipientele din plastic departe de căldură, detergenţi agresivi; evitaţi materialele plastice ştampilate cu 3, 6 şi 7; alegeţi vasele de gătit potrivite şi evitaţi înmulţirea prafului.