Combustibilul nuclear de la Cernobîl, aproape intact după 40 de ani. Ce înseamnă descoperirea

La patru decenii după dezastrul nuclear din 1986, cercetătorii de la Universitatea Leibniz din Hanovra și Helmholtz-Zentrum Dresden-Rossendorf au analizat șase fragmente minuscule și extrem de radioactive eliberate din reactorul distrus de la Cernobîl, în Ucraina.

Analizele arată că aceste așa-numite „particule fierbinți” sunt mult mai stabile decât se presupunea anterior, potrivit Phys. Descoperirea ar putea permite evaluări mai precise ale riscurilor pentru sănătate asociate acestor particule radioactive.

Particule radioactive chiar și după 40 de ani

Exploziile din timpul accidentului au aruncat cantități uriașe de resturi din reactor, iar particulele de praf radioactiv contaminează și astăzi solul din jurul zonei dezastrului.

Având dimensiuni de numai 8 până la 50 de micrometri, acestea rămân puternic radioactive chiar și după patru decenii.

Cercetătorii spun că există mai multe tipuri de astfel de particule. Unele sunt încă foarte asemănătoare, din punct de vedere chimic și fizic, cu combustibilul nuclear din dioxid de uraniu. Altele sunt parțial sau complet învelite ori fuzionate cu stratul de zirconiu care proteja combustibilul.

Acestea din urmă s-au format atunci când temperatura din reactor a crescut dramatic, topind combustibilul și legându-l de stratul protector din zirconiu.

Un alt tip de particule a apărut după ce moderatorul din grafit al reactorului a luat foc. Incendiul a continuat timp de zece zile, iar combustibilul s-a oxidat, formând diferiți oxizi de uraniu.

Unele dintre aceste materiale sunt instabile și pot forma particule microscopice transportate ușor de vânt. Inhalarea lor poate reprezenta un risc grav pentru sănătate.

Combustibilul nuclear și-a păstrat structura

Pentru a afla cât de repede se degradează particulele și eliberează substanțe radioactive, cercetătorii au realizat o analiză structurală asupra a șase fragmente provenite de la Cernobîl.

Particulele au fost izolate din probe de sol ucrainean și analizate cu ajutorul razelor X. Fiecare dintre ele a fost examinată din aproximativ 2.000 de unghiuri diferite, pentru ca oamenii de știință să poată reconstrui structura internă a materialului.

Rezultatele i-au surprins.

Structura cristalină a combustibilului nuclear din particulele analizate a rămas în mare parte intactă până în prezent. Asta înseamnă că resturile accidentului sunt, din punct de vedere chimic, mai stabile decât se presupunea.

Particulele continuă să rețină în interior produșii de fisiune, ceea ce ar putea însemna că o parte mai mică a substanțelor radioactive ajunge în solul și apa din jurul Cernobîlului.

Cercetătorii avertizează că rezultatele nu pot fi generalizate

Oamenii de știință atrag însă atenția că studiul a analizat doar șase particule provenite din două zone.

„Fiecare particulă are o structură diferită”, a explicat cercetătorul Tobias Weissenborn.

Pentru concluzii generale privind stabilitatea particulelor radioactive de la Cernobîl ar trebui analizate mult mai multe probe, provenite din mai multe regiuni.

Cercetătorii avertizează și că rezultatele nu permit concluzii generale privind riscurile pentru sănătate. Chiar dacă majoritatea particulelor s-ar degrada într-un mod similar, pot exista fragmente mai rezistente care să elibereze radionuclizi mult mai târziu.

Din acest motiv, descoperirea nu înseamnă că restricțiile din Zona de Excludere de la Cernobîl ar putea fi ridicate în viitorul apropiat.