Hipnoza are efecte "reale" asupra creierului

Studiul, realizat pe voluntari hipnotizaţi, a relevat o activitate scăzută în acele zone ale creierului asociate cu visarea cu ochii deschişi.

Acest model de activitate cerebrală nu a fost înregistrat la persoanele care au participat la acest test, dar care nu au putut fi hipnotizate.

O parte a psihologilor consideră că acest studiu sprijină teoria potrivit căreia hipnoza "ordonă" creierului să fie deschis la sugestii şi lucruri noi.

Hipnoza este tot mai des folosită pentru a-i ajuta pe oameni să renunţe la fumat sau să piardă în greutate, iar specialiştii recomandă autorităţilor din domeniul sănătăţii din Marea Britanie să o considere o terapie ce poate fi eficientă împotriva sindromului colonului iritabil.

Nu este pentru prima oară când oamenii de ştiinţă au încercat să folosească imagistica prin rezonanţă magnetică pentru a monitoriza activitatea cerebrală a pacienţilor aflaţi sub hipnoză. Echipa de cercetători de la Universitatea Hull a declarat că aceste teste au fost efectuate în timp ce pacienţilor li se cerea să îndeplinească anumite sarcini, nefiind deci clar dacă schimbările din creier erau o consecinţă a efectuării acelor sarcini sau a efectelor hipnozei.

În cel mai recent studiu, cercetătorii au testat mai întâi felul în care oamenii răspund la hipnoză şi au selecţionat 10 indivizi care erau "foarte deschişi la sugestii" şi alte şapte persoane care nu au răspuns acestei tehnici, care nu i-a ajutat decât să se relaxeze.

Voluntarilor li s-a cerut să execute anumite sarcini în timpul şedinţei de hipnoză, precum ascultarea unei melodii care nu exista. Fără ca ei să ştie, activitatea cerebrală a acestora a fost monitorizată în timpul pauzelor dintre diversele sarcini primite.

În grupul persoanelor "foarte deschise la sugestii", cercetătorii au constatat o activitate scăzută în acea parte a creierului implicată în procesul de visare cu ochii deschişi.

Una dintre teoriile despre modul în care hipnoza acţionează, sprijinită de aceste rezultate, susţine că, prin oprirea activităţii cerebrale din partea creierului asociată cu visarea cu ochii deschişi, organul poate să se concentreze mai bine asupra celorlalte activităţi.