Jurnal de pandemie. Prof. Dr. Olga Simionescu: Aş pune corturi mari la graniţă şi aş ţine acolo lumea în carantină

Prof. Dr. Olga Simionescu îţi spune că în România va creşte numărul deceselor în perioada următoare.

„8 decese la noi, deocamdată la pacienţi  vârstnici cu comorbidităţi. Numărul lor va mai creşte, din multe motive: a crescut puterea de testare, a început transmiterea intracomunitară, vine Paştele şi se întorc românii din zonele afectate. Că tot m-a întrebat cineva din presă ieri ce aş face dacă aş putea, ei  bine, aş pune corturi mari la graniţă şi aş ţine acolo lumea în carantină, în condiţii foarte bune. At the end of the day ( la sfârşitul zilei) ne interesează rata de mortalitate, în comparaţie cu alte ţări: 1,21% România faţă de 0.41% Germania şi 9,5% Italia. Deocamdată”, spune prof. dr. Olga Simionescu.

Dr. Simionescu îţi explică şi cum anume procedează specialiştii din alte state în perioada aceasta, dar şi cum ar trebui explicate noutăile legate de tratamete şi situaţia de criză.

„Îl urmăresc pe Christian Drosten de la nemţi, un virusolog expert care face ca lucrurile să  fie ţinute sub control la ei, după cum arată rata de mortalitate. El are puterea să afirme la anumite întrebări: nu ştiu, fiind unul dintre corifeii lumii în materie de virusuri. Adite că nu le ştie pe toate, evident că nu mai are nevoie de validare, de acolo din laboratoarele lui SF. TV-urile ţipă de ne trec fiori pe şira spinării ca-n Hitchcock, cu un mesaj pe care-l regăsesc de fiecare dată şi când mă uit pe ecranul portabilului ( s-a gândit reţeaua de GSM să pună un diez ca să stăm acasă).

Dacă s-ar explica liniştit şi oamenii ar înţelege, fără patimă, sunt sigură că mult mai multă complianţă am dobândi şi oamenii nu ar mai bântui pe străzi. În plus, nu toţi ne permitem să stăm acasă. Medicii tot mai aşteaptă echipamente albe spaţiale, iar mulţi dintre ei ajung să fie infectaţi şi se pierde din forţa de îngrijire importantă atunci când numărul de cazuri va creşte”, spune specialistul.

Prof. Dr. Simionescu dă detalii şi despre situaţia pacienţilor cronici.

„Mă duce gândul la pacienţii neinfectaţi, cronici, de care mai ştim foarte puţin. O doamnă mi-a dat victorioasă mail că şi-a procurat tratamentul biologic prin medical de familie. Lumea stă în loc, pentru moment. Frica colectivă este o emoţie puternică, nu toţi oamenii reacţionează la fel la stres, şi mai ales în era digitală”.

Expertul îţi dă informaţii şi despre combinaţia de hidroxiclorochină şi azitromicină folosită în mai multe părţi ale lumii pentru pacienţii cu Covid 19. Aceste medicamente sunt folosite de mai  mult timp la Spitalul Colentina, unde lucrează Prof. Dr. Olga Simionescu, însă  pentru afecţiuni din sfera dermatologiei.

„Sâmbătă în noapte sharuiesc o postare a lui Donald Trump despre un tratament novator al unor francezi din Marsilia. Caut lucrarea pe 26 cazuri di 36 de înrolaţi şi verific autorii şi medicaţia propusă. Regula spune că lucrăm după ghiduri, care sunt aprobate naţional, în UE/SUA, via FDA. But „we don t have enough time”( nu avem destul timp).  Paperul se află în analiza FDA şi deschide o discuţie veche de când lumea: avem nevoie de studii largi controlate, dublu orb, randomizate, multicentrice şi de timp. Dar non – conformistul Didier Raoult, care conduce Institutul Universitar de Infecţii Mediteraneene, chiar este un star conştient de valoarea sa: “În domeniul meu sunt un star, pretutindeni. Nu pun preţ pe ce spun alţii despre mine. Autorul care conduce studiul este unul din primii 10 cercetători francezi, conform prestigioasei Nature. Echipa lui Didier Raoult face o comibaţie de două medicamente generice foarte cunoscute, un antipaludic de sinteză – Hidroxiclorochina şi un antibiotic – Azitromicina, obţinând o negativare rapidă la  aproape toţi pacienţii studiaţi. Un număr redus depacienţi nu a răspuns la tratament, prilej pentru autori să invoce necesitatea unor studii suplimentare de genom”.

 Prof. Dr Olga Simionescu, şef al Clinicii I Dermatologie de la Spitalul Colentina spune că ştie bine combinaţia aceasta de medicamente.

„În practica noastră dermato – venerologică le dăm în fiecare zi, în lupus, dermatomiozită, în bolile cu transmitere sexuală, care nu  sunt puţine. Găsesc aşadar combinaţia fascinantă şi mă întreb de unde i-a venit. Înţeleg că omul este specialist în boli tropicale şi-mi explic totul, mai ales că există date preliminare despre activitatea antivirală a ambelor medicamente deja în PubMed ( de unde noi citim permanent). Sunt fani ai studiului – şeful de la Spitalul Unversitar Pointcare: “cred sigur în hidroxiclorochină”, dar şi voci împotrivă: număr mic de pacienţi, posibile efecte pe intervalul QT la EKG, alte medicamente antivirale în curs, tratamentul se face în funcţie de stadiu.

Mă întreb ce ar fi fost cu paper-ul dacă echipa nu ar fi fost atât de titrată. Mă mai întreg ce ar fi fost cu paper-ul dacă apărea în Dâmboviţa. Să te ţii!

Ce găsesc cu adevărat important este că mi-am făcut o idee despre terapie, dacă o să cad bolnabă, în funcţie de stadiul clinic al bolii. Să nu-mi săriţi în cap că trebuie să mă ţin de ghidul de la Matei Balş, căci aşa vom face cu toţii dacă vom avea în îngrijire indivicuală pacienţii ţării. Era vorba despre ipoteticul meu caz. Sunt o persoană disciplinată. Facem cu studenţii cursuri prin telemedicină, facem cu pacienţii consultaţii online. Îmi lipseşte dermatoscopul, însă primii 5 ani de dermatologie nu l-am avut disponibil, metoda a prins aripi în anii 2000. Sigur că sut limitări faţă de imaginea 3D, dar ne adaptăm. Viaţa continuă, cu noi, fire de nisip pe malul oceanului care acum ne-a trimis un val mare. Nihil sine Deo!”, spune Prof. Simionescu.