Misterul formării unor planete gazoase ca Jupiter se adânceşte. Planeta „interzisă” care orbitează în jurul unei stele pitice îi bulversează pe astronomi

O echipă de astronomi condusă de Shubham Kanodia de la Carnegie a descoperit un sistem planetar neobişnuit.

Este vorba despre o planetă gigantică gazoasă care orbitează în jurul unei pitici roşii, numită TOI-5205.

Rapoartele lor, care sunt publicate în The Astronomical Journal, îi intrigă pe astronomi privind formarea planetelor.

Mai mici şi mai reci decât Soarele nostru, piticele roşii sunt cele mai comune stele din galaxia noastră, Calea Lactee.

Datorită dimensiunilor lor mici, aceste stele tind să aibă jumătate din temperatura Soarelui nostru şi să fie mult mai roşii. Au luminozitate foarte scăzută, dar durată de existenţă extrem de lungă pentru că îşi epuizează hidrogenul într-un ritm mult mai lent. 

Deşi piticele roşii găzduiesc mai multe planete, din cauza dimensiunii lor, este puţin probabil să se formeze planete gigantice gazoase în jurul lor.

Dar planeta recent descoperită, TOI 5205b, a demonstrat contrariul. 

„Steaua gazdă, TOI-5205, este de aproximativ patru ori mai mare decât Jupiter, dar a reuşit cumva să formeze o planetă de dimensiunea lui Jupiter, ceea ce este destul de surprinzător!”, a exclamat Kanodia, care este specializată în studierea acestor stele, care cuprind aproape trei sferturi din galaxia noastră, dar nu pot fi văzute cu ochiul liber.

Un număr mic de giganţi gazosi au fost descoperiţi în jurul stelelor pitice mai vechi. Dar până acum nu a fost găsit niciun gigant gazos într-un sistem planetar al unei pitice roşii cu o masă mai mică, similară cu TOI-5205.

Pentru a înţelege raportul dimensiunilor, o planetă asemănătoare lui Jupiter care orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui nostru ar putea fi comparată cu un bob de mazăre care se roteşte în jurul unui grepfrut.

Dar pentru TOI-5205b, raportul pare a fi între un bob de mazăre care se roteşte în jurul unei lămâi.

Planetele se nasc în discul rotativ de gaz şi praf care înconjoară stelele tinere.

Cea mai des folosită teorie a formării planetelor gazoase necesită aproximativ de 10 ori mai mult decât masa Pământului pentru a se acumula materie  şi a forma un nucleu stâncos masiv, după care să atragă cantităţi mari de gaz din regiunile învecinate ale discului pentru a se forma planeta gigantică gazoasă. 

„La început, dacă nu există suficient material stâncos pe disc pentru a forma miezul iniţial, atunci nu se poate forma o planetă gigantică gazoasă. Şi la sfârşit, dacă discul se evaporă înainte ca miezul masiv să se formeze, atunci nu se poate forma o planetă gigantică gazoasă. Şi totuşi TOI-5205b s-a format în ciuda acestor obstacole. Pe baza înţelegerii noastre actuale despre formarea planetelor, TOI-5205b nu ar trebui să existe; este o planetă „interzisă”, a comunicat Kanodia pentru Science Daily.