Misterul petelor leopardului a fost descifrat - GALERIE FOTO

Diferenţele dintre culorile şi petele din blana felinelor sunt asociate cu habitatul preferat de aceste animale, cu metodele lor de vânătoare şi cu stilul lor de viaţă, afirmă autorii unui studiu britanic publicat miercuri în revista Proceedings of the Royal Society B.

GALERIE FOTO

Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii de la Universitatea Bristol din Marea Britanie au analizat şi catalogat fotografiile unor animale provenind din 36 de specii din familia felidelor, reuşind să le grupeze în trei mari categorii, în funcţie de coloritul blănii: uni, cu motive simple şi cu motive complexe.

Apoi, cercetătorii au comparat aceste rezultate cu mediul în care trăiesc şi cu obiceiurile fiecărei specii: mediu deschis sau împădurit, terestru sau arboricol, diurn sau nocturn etc.

S-a ajuns astfel la concluzia că felinele care trăiesc în spaţii deschise au tendinţa de a avea o blană uni, în special cele care trăiesc la munte, cum este cazul pumei. Însă felinele care trăiesc în pădurile tropicale foarte dense prezintă pete cu motive complexe şi neregulate, cum este cazul jaguarului şi ocelotului.

Celebrul leopard se regăseşte într-o zonă "intermediară": el trăieşte în zonele de câmpie şi de prerie, acesta fiind de altfel motivul pentru care are blana pătată, cu motive simple şi relativ regulate, cum este şi cazul ghepardului.

Cu cât o felină petrece mai mult timp în arbori, cu atât probabilitatea ca blana sa să fie pătată este mai mare.

"Petele complexe şi neregulate par să asigure un bun camuflaj în pădure", unde lumina care pătrunde printre frunzele arborilor produce o luminozitate difuză, cu zone de penumbră şi contururi imprecise, a explicat William Allen, unul dintre autorii acestui studiu. "Este valabil în special pentru felinele care petrec mult timp în copaci, în zone cu o lumină slabă, fiind prădători nocturni", a spus acesta.

Autorii studiului susţin că motivele şi petele din blana felinelor au evoluat de-a lungul timpului, permiţându-le acestor animale să se asemene cât mai mult cu elementele din decorul natural, în termeni de mărime, formă şi varietate.

Cu toate acestea, o anumită felină continuă să "sfideze" ştiinţa, deoarece dungile ei verticale refuză să se înscrie în schema descoperită de cercetători: tigrul.

"Deşi tigrul poate cu certitudine să se camufleze foarte bine, iar habitatul său poate să prezinte o serie de caracteristici orientate pe verticală, ne întrebăm din ce motiv dungile verticale nu sunt mai des întâlnite la felide şi la alte specii de mamifere", au spus autorii studiului.