O boală gravă este foarte frecventă în rândul tinerilor de până în 35 ani. Depistată la timp, aceasta poate fi tratată

De ce apare cancerul testicular? Este o întrebare la care medicii şi cercetătorii nu au răspunsuri certe, însă studiile realizate de-a lungul timpului au indicat anumiţi factori de risc:

Bărbaţii care au testicule necoborâte în scrot (condiţie cunosută şi sub denumirea de „criptorhidie”)  au cel mai mare risc de a dezvolta cancer testicular. Riscul scade odată cu operaţia de corecţie. Cu cât această intervenţie este realizată la o vârstă timpurie, cu atât riscul de a dezvolta cancer testicular este mai mic. Este şi motivul pentru care intervenţia chirurgicală de coborâre a testiculelor trebuie efectuată până la vârsta de doi ani.

Alte anomalii testiculare:

Oamenii de ştiinţă susţin că au găsit o altă sursă de aur în cosmos

Lumea ar putea fi „într-o etapă post-imunitate” față de rujeolă, spun cercetătorii

• Antecedente familiale de cancer testicular; 
• Prezenţa tumorilor testiculare contralaterale;
• Studii recente au evidenţiat o asociere între înălţime şi incidenţa crescută a tumorilor testiculare;

„Cele mai timpurii simptome ale cancerului testicular includ: schimbările formei şi dimensiunii testiculelelor, apariţia unui nodul sau zone dure testiculare, senzaţie de greutate la nivelul scrotului ori inflamaţia testiculelelor. În majoritatea cazurilor modificările survenite sunt nedureroase, totuşi durerile testiculare pot fi primul simptom la circa unul din 5 pacienţi.

În aproximativ 10% dintre cazuri, diagnosticul tumorilor testiculare poate fi întârziat datorită semnelor clinice care sugerează o orhiepididimită.”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, medic urolog în cadrul clinicilor Bio-Medica din Bucureşti, pentru Ce se întâmplă, doctore?

Diagnosticul se bazează pe examen clinic, ecografia scrotală, determinarea markerilor tumorali. După stabilirea diagnosticului este obligatorie efectuarea unui bilanţ de extensie a tumorii pron tomografie abdomino-pelvină, toracică, scintigrafie osoasă, RMN etc.

Citeşte continuarea în CSID!