Studiu: Ce au în comun infractorii și persoanele infidele?

Un nou studiu sugerează că procesele mentale din spatele infidelității romantice seamănă îndeaproape cu cele întâlnite în comportamentul infracțional, potrivit PsyPost.

Analizând modul în care persoanele infidele își explică, justifică și ascund faptele, cercetătorii susțin că infidelitatea urmează multe dintre tiparele psihologice asociate încălcării legii.

Cum pot explica teoriile despre infracțiuni infidelitatea

Cercetarea, coordonată de Timothy Dickinson de la Universitea din Alabama, a fost publicată în revista Deviant Behavior.

Echipa a urmărit să afle dacă teoriile criminologice consacrate pot explica de ce oamenii se implică în relații extraconjugale.

Coautoarea Tova Cohen, doctorandă la Universitatea Rutgers Newark, a precizat că studiul a analizat dacă persoanele care înșală „gândesc și acționează precum infractorii” atunci când își raționalizează comportamentele dăunătoare.

Pentru analiză, cercetătorii au examinat postări anonime de pe două forumuri online populare, Talk About Marriage și Surviving Infidelity.

Au fost selectate postări detaliate ale unor utilizatori care au recunoscut deschis infidelitatea sexuală.

Eșantionul final a inclus 81 de persoane, majoritatea bărbați, reflectând tipare de gen similare celor întâlnite în statisticile infracționale.

Stresul, presiunea și decizia de a înșela

Folosind teoria generală a tensiunii, studiul a arătat că mulți participanți descriu infidelitatea ca o reacție la stres, frustrare sau presiune emoțională.

Printre factorii declanșatori s-au numărat stresul profesional, dificultățile financiare, responsabilitățile familiale și nemulțumirile din relație.

Mulți au prezentat aventurile ca pe o modalitate de a face față nevoilor emoționale sau sexuale neîmplinite, fără a renunța la relația principală.

Totuși, cercetătorii au observat că infidelitatea generează adesea noi surse de stres.

Participanții au raportat anxietate, vinovăție și teama de a fi descoperiți, uneori continuând relația extraconjugală pentru a scăpa temporar de presiunea creată chiar de aceasta.

Evitarea descoperirii și gestionarea consecințelor

De asemenea, studiul a arătat că participanții folosesc strategii similare celor prin care infractorii încearcă să evite consecințele și pedepsele.

Persoanele infidele foloseau frecvent telefoane „de rezervă”, conturi secrete și o planificare atentă pentru a evita să fie prinse.

Unele deveneau chiar mai atente cu partenerii lor pentru a reduce suspiciunile, comportament similar eforturilor infractorilor de a se integra în viața cotidiană.

Atunci când descoperirea părea iminentă, mulți apelau la strategii de limitare a efectelor, recunoscând doar parțial adevărul sau acceptând consilierea pentru a reduce consecințele, tactici similare celor folosite pentru a diminua vinovăția în cazuri penale.

Justificarea răului prin neutralizare morală

În final, cercetătorii au constatat utilizarea extensivă a tehnicilor de neutralizare, prin care indivizii își reduc vinovăția pentru a-și proteja imaginea de sine.

Participanții negau responsabilitatea, dădeau vina pe parteneri, minimalizau prejudiciul sau susțineau că secretul avea rolul de a-i „proteja” pe cei apropiați.

Unii justificau relațiile ca fiind „iubire adevărată” sau își descriau faptele ca aparținând unui sine din trecut, defectuos.

Cohen a concluzionat că stresul, ascunderea și justificarea morală funcționează atât în comportamentele ilegale, cât și în cele deviante din punct de vedere social, sugerând că granița dintre gândirea infracțională și abaterile cotidiene este mai subțire decât se crede.