Super-Pământul care contrazice ipotezele NASA / Este „o bilă de lavă umedă” cu atmosferă, pe care ar putea fi extratereștri

O planetă extremă, aflată la 280 de ani-lumină de Pământ, pune sub semnul întrebării unele dintre cele mai solide teorii ale astronomiei moderne.

Descoperită inițial în 2021 de telescopul spațial TESS al NASA și analizată ulterior cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb, planeta TOI-561 b continuă să uimească comunitatea științifică.

Cercetătorii o descriu drept o „bilă de lavă umedă”, un termen care surprinde natura sa paradoxală: o lume dominată de oceane de rocă topită, dar care, în mod neașteptat, reușește să își păstreze o atmosferă densă.

Telescopul Webb a detectat o atmosferă „imposibilă” pe o planetă de tip super-Pământ foarte veche

Sondă NASA scăpată de sub control a reintrat în atmosferă mai devreme decât se estima. Unele fragmente ar fi putut ajunge pe Pământ

O planetă care contrazice toate ipotezele

TOI-561 b este un așa-numit „super-Pământ”, o planetă stâncoasă, mai mare decât Terra.

La suprafață, temperaturile ating aproximativ 1.800 de grade Celsius, suficient pentru a menține roci în stare lichidă.

În mod tradițional, oamenii de știință au considerat că astfel de condiții extreme ar face imposibilă existența unei atmosfere stabile.

Observațiile recente contrazic însă această ipoteză.

Datele colectate de Telescopul James Webb indică prezența unei atmosfere relativ groase, care conține vapori de apă, oxigen și dioxid de carbon.

„Am fi crezut, pe baza cunoștințelor noastre actuale, că o planetă atât de mică și fierbinte nu ar putea să-și mențină atmosfera mult timp. Cu toate acestea, observațiile arată contrariul”, a explicat cercetătoarea Nicole Wallak.

Echilibrul dintre lavă și atmosferă

Explicația posibilă pentru acest fenomen neobișnuit ar putea sta în interacțiunea dintre suprafața planetei și atmosfera sa.

Potrivit cercetătorilor, există un echilibru dinamic între oceanul de magmă și gazele atmosferice.

Pe măsură ce gazele sunt eliberate din interiorul planetei, lava le reabsoarbe, creând un ciclu continuu care stabilizează atmosfera.

Acest mecanism ar putea explica modul în care TOI-561 b reușește să își păstreze învelișul gazos în condiții extreme.

Un an durează mai puțin de 11 ore

Planeta orbitează extrem de aproape de steaua sa, la doar un sfert din distanța la care Mercur se află față de Soare.

Din acest motiv, un an pe TOI-561 b durează mai puțin de 11 ore.

Această apropiere determină și un alt fenomen spectaculos: planeta este blocată gravitațional, astfel încât o parte a sa este permanent expusă luminii stelei, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric.

Cu toate acestea, atmosfera pare să distribuie căldura suficient de eficient încât partea nocturnă să nu fie complet înghețată.

O relicvă din universul timpuriu

TOI-561 b se află la aproximativ 560 de ani-lumină de Pământ și orbitează o stea veche de circa 10 miliarde de ani — de două ori mai veche decât Soarele nostru.

Această caracteristică sugerează că planeta s-a format într-o etapă timpurie a universului.

Descoperirea sa oferă indicii valoroase despre modul în care s-au format primele planete stâncoase și ridică întrebări fundamentale despre evoluția sistemelor planetare.

O provocare pentru știință

Existența acestei lumi extreme obligă cercetătorii să regândească teoriile despre atmosferele planetare și limitele supraviețuirii acestora.

TOI-561 b nu este doar o curiozitate cosmică, ci un exemplu clar că universul este mai complex și mai surprinzător decât pot explica pe deplin modelele actuale.