Trepanaţia. Cercetări noi, enigma rămâne: ritual sau tratament?

Primele dovezi ale practicării trepanaţiei datează de acum 7.000 de ani, relatează Descoperă, şi au fost descoperite în diferite zone din Grecia, America de Nord şi de Sud, Africa, Polinezia şi Orientul Îndepărtat. Tehnica a fost abandonată până la sfârşitul Evului Mediu, însă în unele zone din Africa şi Polinezia ea a continuat să fie folosită până în primii ani ai secolului XX.

Una dintre cele mai clare dovezi ale utilizării trepanaţiei în scop ritualic a fost descoperită în anul 1997, într-un cimitir preistoric din apropierea oraşului rusesc Rostov-on-Don. Printre scheletele datate în perioada 5.000 - 3.000 î.Hr., cercetătorii au descoperit craniile a două femei, a doi bărbaţi şi a unei adolescente, toate supuse procedurii trepanaţiei.

Fiecare dintre orificiile identificate era realizat în exact acelaşi loc: obelionul, o regiune a craniului aflată la intersecţia suturii sagitale cu linia care uneşte găurile parietale. Cercetătorii coordonaţi de antropologul Elena Batieva (Universitatea Federală Sudică din Rostov-on-Don) au fost uimiţi în momentul în care au făcut această descoperire, deoarece trepanaţia realizată în această regiune a craniului uman este extrem de periculoasă chiar şi astăzi.

Nici până astăzi, cercetătoarea nu a ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte motivul pentru care oamenii preistorici au folosit trepanaţia la nivelul obelionului.

În anul 2011, o echipă internaţională de arheologi a analizat 137 de schelete umane descoperite în trei situri funerare diferite din Kabardino-Balkaria, o regiune montană aflată la aproximativ 500 de kilometri faţă de ed Rostov-on-Don. Pe parcursul cercetării lor, specialiştii au identificat 9 cranii care prezentau orificii realizate în timpul unor trepanaţii. Cinci cranii fuseseră supuse procedurii standard de trepanaţie, realizată în scop medical, însă toate celelalte patru aveau orificii realizate la nivelul obelionului, ceea ce ar putea sugera practicarea trepanaţiei în scop ritualic.

Recent, Elena Batieva şi echipa internaţională de cercetători au analizat cele 12 cranii care prezentau orificii la nivelul obelionului. Unul dintre specialişti, Maria Mednikova de la Adademia Rusă de Ştiinţe din Moscova, sugera că trepanaţiile realizate în aceeaşi zonă a craniului indică o serie de ,,transformări" prin care trebuiau să treacă respectivii indivizi pentru a se diferenţia de restul membrilor societăţii, dat fiind faptul că majoritatea ,,pacienţilor" au supravieţuit procedurilor chiar şi câţiva ani.