Acoperirea feței copilului cu un emoji îi protejează într-adevăr confidențialitatea în mediul online? Ce spun experții

Potrivit specialiștilor în securitate cibernetică, mascarea feței copilului cu un emoji în mediul online nu oferă o protecție reală.

„Trebuie să fiu brutal de sinceră: punerea unui emoji peste fața unui copil nu oferă practic nicio protecție reală a confidențialității”, explică Lisa Ventura, specialistă premiată în securitate cibernetică și fondatoare a Cyber Security Unity.

În schimb, adaugă ea, „această abordare este mai mult o măsură de securitate aparentă decât una reală”, cu alte cuvinte, este o modalitate de a-ți exprima preocupările legate de confidențialitate, mai degrabă decât de a face ceva cu adevărat semnificativ pentru a le rezolva. În esență, ar putea fi un gest care ține mai mult de părinți decât de copii.

Măsurile propuse de miniștrii UE pentru siguranța copiilor în mediul online. Ce s-ar putea schimba?

Chiar și cu fața ascunsă, tot împărtășiți cantități uriașe de informații identificabile

Principala problemă, spune Lisa Ventura, este că „chiar și cu fața ascunsă, tot împărtășiți cantități uriașe de informații identificabile” despre copil. Ați postat o fotografie cu el în uniformă, cu logo-ul sau emblema vizibile? Urmăritorii pot acum să afle unde merge la școală în fiecare zi. Chiar și fără a-i arăta fața, este totuși posibil să se obțină detalii precum „vârsta aproximativă, constituția fizică [și] datele de localizare din fotografie”, adaugă Ventura – și „toate acestea contribuie la crearea unui profil”.

Poate părea alarmist, dar volumul de informații pe care un observator ocazional îl poate culege din profilul de pe rețelele sociale este uluitor. Adăugarea de marcaje temporale legate de rutina zilnică, cum ar fi documentarea drumului spre școală într-o poveste Instagram, de exemplu, poate fi o altă modalitate de a difuza din neatenție detalii care ar fi mai bine să rămână private. Și nu trebuie să luați în considerare doar ceilalți utilizatori, ci și platforma digitală pe care o utilizați. „Fiecare fotografie pe care o încărcați antrenează algoritmi de recunoaștere facială și creează profiluri publicitare”, observă Ventura.

Există o mulțime de informații contradictorii care circulă online cu privire la posibilitatea de a „elimina” sau nu un emoji care a fost plasat pe o imagine. „Există o mulțime de speculații alarmiste cu privire la capacitatea AI de a reconstrui în mod magic fețele din fotografiile acoperite cu emoji”, spune Ventura, precum și diverse instrumente digitale care pretind că pot elimina acest strat. În cea mai mare parte, însă, când imaginea este salvată, originalul va fi suprascris, nu puteți vedea „în spatele” ei.

Consecvența face diferența

Deci, problema principală nu este amenințarea de a îndepărta emoji-ul, ci faptul că „majoritatea părinților nu postează doar o singură fotografie protejată cu atenție de emoji”, adaugă Ventura.

„Ei împărtășesc mai multe imagini de-a lungul timpului, iar datele combinate din toate aceste postări creează o preocupare mult mai mare pentru confidențialitate decât orice imagine individuală”.

Alegerea cantității de informații pe care o împărtășiți online este o decizie extrem de personală, care poate fi influențată de o serie întreagă de factori, potrivit Independent.

„Împărtășirea bucuriei este un instinct uman atât de natural”, spune Ventura, care afirmă că „înțelege perfect” de ce părinții fac acest lucru: „Vor să împărtășească acele momente prețioase, primii pași, petrecerile de ziua de naștere, vacanțele în familie”.

Folosirea unui emoji ca scut, adaugă Ventura, „pare un compromis, deoarece le permite părinților să mențină acea legătură socială”, oferindu-le în același timp „confortul psihologic că iau o măsură de protecție”.

Chiar și faptul că arată că părinții se gândesc la confidențialitate este important, notează ea, ca „prim pas către o igienă digitală mai bună”. Dar efectul general este similar cu cel al unui plasture: „Poate că te face să simți că faci ceva, dar de fapt nu rezolvă problema de fond”.

Ce trebuie să aibă în vedere părinții înainte de a posta o poză cu copilul

Lisa Ventura recomandă să vă întrebați „Ce poveste spune această fotografie?” ca punct de plecare, luând în considerare detalii precum „metadatele, detaliile de fundal [și] tiparele de-a lungul timpului” (cum ar fi postările despre mersul la școală sau zilele de naștere). Chiar și suprafețele reflectorizante „pot arăta lucruri pe care nu le-ați intenționat”, adaugă ea.

Și dacă doriți să partajați fotografii cu familia, Ventura sugerează să luați în considerare trecerea la un grup privat, mai bine decât să le publicați.

O altă regulă generală: „Dacă nu ați da o copie fizică a acelei fotografii unui străin pe stradă, nu o postați online”, adaugă ea. „Pentru că, în esență, asta faceți, cu excepția faptului că străinul ar putea să o păstreze pentru totdeauna sau, mai rău, să o folosească în moduri neautorizate pe care nu le-ați intenționat”.

De asemenea, este de evitat să se încarce videoclipuri în care copiii vorbesc: „Inteligența artificială generativă este uimitoare prin ceea ce poate produce, dar poate fi folosită și în scopuri greșite, iar eu nu vreau ca copiii mei să fie folosiți ca sursă până când nu sunt pregătiți să ia această decizie singuri”.

Și aici se află cea mai spinoasă problemă. Copiii nu pot consimți cu adevărat ca viețile lor să fie expuse pe internet, cu sau fără acoperire emoji. Și odată ce fotografiile lor sunt încărcate, ele sunt efectiv conservate în chihlimbar digital.

„Copiii merită să li se protejeze acest drept până când sunt suficient de mari pentru a lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la propria amprentă digitală”, spune Ventura. „S-ar putea să înseamne pierderea unor like-uri și comentarii, dar protejarea autonomiei viitoare a copiilor noștri ar putea merita acest sacrificiu”.