Apa potabilă din Miami este amenințată de o centrală nucleară din Florida

O centrală nucleară veche de zeci de ani, situată la sud de Miami, între două parcuri naționale pline de viață sălbatică, pune în pericol apa potabilă a peste 3 milioane de oameni. La Turkey Point, centrala care produce electricitate pentru locuințele și companiile din Florida, inginerii încearcă să oprească un nor de apă hipersalină – un cocktail de sare și urme de substanțe radioactive – care se infiltrează în acviferul Biscayne, principala sursă de apă dulce a regiunii.

Centrala folosește un sistem de răcire pe bază de apă, necesar pentru a-și menține reactoarele nucleare la temperaturi sigure. La începuturile sale, în anii ”70, apa folosită la răcire era deversată direct în golful Biscayne, provocând distrugeri mari habitatelor marine. După intervenția autorităților, compania Florida Power & Light, proprietarul centralei, a săpat un sistem complex de canale de răcire în zonele umede din apropiere. Apa încălzită este răcită în acest mod, trecând prin aceste canale lungi și întortocheate, concepute ca un fel de „radiator” natural.

Dar, pe măsură ce soarele Floridei încălzește apa din aceste canale, o parte din ea se evaporă, lăsând în urmă o concentrație crescută de sare. Apa din canale are deja un conținut natural de sare, iar evaporarea o face să devină tot mai sărată.

Apa sărată, încărcată și cu urme de izotopi radioactivi rezultați din funcționarea centralei, se infiltrează încet, dar sigur, prin stratul poros de calcar al solului în acviferul Biscayne, care este principala sursă de apă dulce pentru milioane de locuitori ai sudului Floridei.

Compania a recunoscut că nu reușește să oprească extinderea norului salin până în 2028

Acest „nor” de apă hipersalină și ușor contaminată a avansat în ultimii ani spre puțurile de apă potabilă din zona Miami și Key West, punând în pericol alimentarea cu apă curată.

Pentru a preveni dezastrul, compania care gestionează centrala nucleară a început un efort masiv de „aspirație” a apei sărate, pompând zilnic milioane de litri, pe care îi injectează apoi la mari adâncimi. Totuși, compania a recunoscut că nu va reuși să oprească complet extinderea norului până în 2028, termenul limită stabilit de autorități, și caută soluții suplimentare, cum ar fi forarea unor puțuri orizontale mai adânci, pentru a opri apa sărată înainte să ajungă la rezervele de apă potabilă.

Pe lângă contaminarea acviferului, centrala se confruntă și cu riscuri climatice majore, fiind expusă uraganelor, inundațiilor și valurilor de furtună, din ce în ce mai intense.

Pe lângă apa locuitorilor, este amenințată viața sălbatică din două parcuri naționale

Activiștii de mediu trag un semnal de alarmă: infrastructura este veche, iar riscurile cresc. Rachel Silverstein, lidera organizației Miami Waterkeeper, care contestă decizia de funcționare a centralei, a atras atenția că energia nucleară poate fi o soluție curată, dar trebuie gestionată responsabil, pentru ca aceste centrale să nu pună în pericol resursele vitale, cum este apa potabilă.

La mică distanță de granițele centralei, se întinde Parcul Național Biscayne, un ecosistem unde delfinii, lamantinii, homarii, barracudele și diavolii de mare împart apele limpezi cu iahturi de lux care străbat recifurile de corali și insulele umbrite de mangrove. Pe cealaltă parte, în apropierea capătului rețelei de canale de răcire, se află Parcul Național Everglades, care oferă adăpost aligatorilor, panterelor din Florida, nurcilor, vulpilor cenușii și chiar unor specii invazive, precum pitonii uriași birmanezi.

Iar „sub toată această viață se află una dintre cele mai mari rezerve de apă subterană din Statele Unite. A proteja această sursă înseamnă a proteja întreaga viață de deasupra, inclusiv milioanele de oameni care depind zilnic de ea pentru a supraviețui”, a precizat ecologista Miami Waterkeeper.