„Autonomia maghiarilor din Transilvania, între stagnare și speranțe fragile”. Ce scrie Hungary Today despre blocajul mișcării maghiare

Președintele EMNT, László Tőkés, a vorbit despre criza profundă în care se află atât organizația pe care o conduce, cât și Consiliul Național Secuiesc (SZNT), ambele susținătoare ale diferitelor forme de autonomie. Potrivit Hungary Today, Tőkés a încercat să transmită optimism, dar nu și-a ascuns dezamăgirea față de lipsa de rezultate și de incapacitatea acestor structuri de a atrage segmente noi din societate.

Publicația subliniază că evenimentul a fost dominat de participanți în vârstă, un semn clar al eșecului de a mobiliza tinerii și femeile, considerați esențiali pentru construirea unei mase critice capabile să pună presiune reală pe decidenții politici.

Un exemplu de viziune diferită asupra democrației a fost adus în discuție prin referirea la Andreas Gross, fost membru al Consiliului Național al Elveției, cunoscut pentru promovarea democrației directe.

Ținutul Secuiesc: AMT revine cu propunerea de autonomie în Parlamentul României

„Democrația este amenințată de alienarea cetățenilor față de ea. Oamenii vor să participe, să se implice, vor mai mult decât să fie doar reprezentați”, a declarat Andreas Gross, într-un interviu citat de Hungary Today.

Articolul atrage atenția și asupra nemulțumirilor tot mai vizibile din zonele secuiești, interpretate ca un semn al pierderii încrederii în Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), formațiunea politică ce reprezintă comunitatea maghiară în Parlamentul de la București.

Blocaj politic și lipsă de alternativă

Deși există partide maghiare de opoziție care critică UDMR pentru eșecul obținerii autonomiei, Hungary Today arată că acestea nu au reușit să ofere soluții viabile. Propunerile legislative depuse până acum nu au avut impact real, în lipsa unei mișcări civice unite și constante.

Publicația subliniază că obediența politică a UDMR față de București riscă să ducă la o ruptură cu electoratul maghiar și, implicit, la pierderea influenței parlamentare.

Mai mult, un punct de vedere controversat a fost exprimat de politologul Miklós Bakk, membru al unei organizații numite TEUS, care a descris eforturile pentru autonomie drept un proces cu rezultate indirecte.

„Deși demersurile nu au avut succes direct, ele au dus la adoptarea steagului secuiesc ca simbol comunitar și la legitimarea termenului «Ținutul Secuiesc» prin folosirea sa constantă, inclusiv în spațiul public românesc”, a afirmat Miklós Bakk în cadrul evenimentului.

Acesta a menționat și faptul că problema autonomiei a ajuns pe agenda inițiativelor cetățenești europene, chiar dacă șansele de aprobare sunt reduse. Tot Bakk a atras atenția asupra riscului pierderii județelor secuiești în contextul viitoarei reforme administrative din România.

„Dispariția lor ar fi extrem de dureroasă și ar avea consecințe negative din perspectivă istorică” a spus acesta.

Continuarea luptei pentru autonomie

Alți participanți la dezbatere au pledat pentru continuarea luptei. Liderul Alianței Maghiare din Transilvania (EMSZ), Zoltán Zakariás, a susținut că lipsa succeselor din ultimii 35 de ani nu trebuie să ducă la abandonarea ideii de autonomie. Președintele SZNT, Balázs Izsák, a propus analizarea respingerilor oficiale primite până acum și informarea publicului român în legătură cu acestea.

Totodată, Zsolt Szilágyi, vicepreședinte al Alianței Libere Europene, a sugerat testarea sprijinului popular printr-un referendum.

Publicația consideră că, paradoxal, viitoarea criză economică și reducerea fondurilor europene ar putea redeschide discuțiile despre autonomie. După aderarea României la Uniunea Europeană, interesul pentru astfel de modele regionale a scăzut, pe fondul promisiunilor de dezvoltare și modernizare.

Analiza publicației oferă o recunoaștere indirectă a eșecului strategiei autonomiste din ultimii 30 și ceva de ani. Chiar actorii maghiari vorbesc despre stagnare, impas, lipsă de mobilizare și despre faptul că proiectul nu mai reușește să scoată oamenii în stradă sau să creeze presiune reală. Întrucâtva, asta confirmă că autonomia este mai mult o veleitate a unor vârstnici maghiari, nu este o cerere susținută masiv și coerent, ci mai degrabă un subiect menținut de o elită politică îmbătrânită.