Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: Culoarea uimirii

COMENTARIU Lelia Munteanu: Culoarea uimirii

COMENTARIU Lelia Munteanu: Culoarea uimirii

E atâta linişte, slavă Domnului, Alhamdullilah, încât foarte curând va începe să ningă, mi-am spus.

Chiar dacă timpul a ieşit din ale sale, nu se aude nici un oftat. 

Jihadul meu sunt cuvintele.

Ştergând de praf manuscrise vechi, de culoarea uimirii pe care doar păianjenii o capătă când se prind în propria plasă, singura mea misiune e să pricep, de la oricare capăt de rând aş citi.

Nu detest şi am crezut că nici nu iubesc, dacă nu m-ar fi deşteptat în viul nopţii jurământul din Sura Zorilor, care încă îmi galopează în minte: „Pe zori şi pe cele zece nopţi şi pe cel împerecheat şi pe cel nepereche, şi pe noapte, când se împuţinează!”.

Unde altă scăpare decât la Stăpânul Revărsatului de Zori?

Citește și