„Cumpără o casă în Europa cu 1 euro”: cinci minciuni despre călătorii pe care le vezi pe rețelele sociale

Chris și Carmina au crezut că au găsit locul perfect pentru a o lua de la zero: o națiune libertariană din Europa care oferea pașapoarte digitale, terenuri și o viață fără restricții. Și-au vândut totul în Mexic, au plecat cu fiicele lor și au ajuns în Liberland, un presupus stat între Croația și Serbia despre care aflaseră de pe rețelele sociale. După ce s-au înregistrat pe site și au primit aprobarea cererii, s-au mutat convinși că și-au găsit noua casă. Curând au descoperit însă că acel paradis nu exista: nu era nici guvern funcțional, nici teritoriu locuibil, ci doar un grup care i-a exploatat prin muncă și i-a amenințat până când au fost nevoiți să fugă, scrie El Pais.

Povestea lor arată cum promisiunile virale, ambalate în videoclipuri de 30 de secunde, pot transforma aspirația într-o înșelătorie cu o naturalețe tulburătoare. De aici și importanța de a confrunta promisiunile cu informații verificabile. Iată cinci dintre cele mai persistente jumătăți de adevăr din universul digital al călătoriilor.

1. „Companiile aeriene nu vor să știi asta”

Creatorii de conținut folosesc frecvent acest titlu ca momeală pentru clickuri, prezentând trucuri pentru a găsi zboruri ieftine: să cumperi marțea la trei dimineața, să ștergi cookie-urile, să folosești o rețea VPN sau să vânezi erori de tarif.

Realitatea este mai matematică. Prețurile sunt stabilite de algoritmi dinamici care ajustează tarifele în funcție de cerere, gradul de ocupare și apropierea datei zborului. Potrivit Google Travel Trends, prețul unui bilet se poate modifica de mai multe ori pe zi și nu există o oră universal mai ieftină.

Un alt mit popular este cel al modului incognito. O investigație realizată de CNBC a arătat că navigarea în acest mod nu modifică prețurile. Dacă tarifele cresc în timp ce compari, nu este pentru că ești „urmărit”, ci pentru că alți oameni cumpără. Nici VPN-ul nu este soluția miraculoasă promisă. Schimbarea locației digitale poate afișa variații minore de preț, de până la 5%, potrivit Skyscanner, dar rareori merită timpul pierdut și riscurile plății într-o altă monedă sau cu carduri respinse.

Singurele lucruri care funcționează sunt planificarea din timp, zborurile în afara sezonului de vârf, care pot reduce prețul cu până la 20%, activarea alertelor și folosirea programelor de puncte. Nu sunt secrete și nu necesită un influencer care să le „dezvăluie”.

2. Țara care te plătește ca să te muți

Puține titluri sunt distribuite atât de mult precum acestea: „Japonia te plătește ca să te muți și să ai copii”, „Germania angajează fără experiență”, „Elveția caută vorbitori de spaniolă cu salariu mare și cazare inclusă”. Dar este suficient să privești dincolo de videoclip pentru ca fantezia să se destrame.

În cazul Japoniei, programul de repopulare rurală există, dar este destinat celor care locuiesc deja legal în țară. Germania caută forță de muncă prin legea pentru imigrația lucrătorilor calificați, care presupune diplome recunoscute, contracte prealabile și, aproape întotdeauna, un nivel bun de limbă germană. Elveția publică posturi regulate doar pe portaluri oficiale precum EURES, cu cerințele obișnuite de experiență, limbă și permise de ședere.

3. Călătorii gratuite prin voluntariat

Ideea seduce o generație cu timp și puține obligații: să lucrezi jumătate de zi la o fermă, într-un hostel sau într-o școală, în schimbul cazării și al mesei. Platforme precum Workaway sau Worldpackers promit experiențe culturale, dar percep taxe anuale și funcționează într-o zonă atât de informală încât nu garantează condițiile de cazare, mâncarea sau numărul de ore lucrate.

În practică, voluntarii își plătesc singuri zborurile, asigurările și vizele și muncesc aproximativ cinci ore pe zi fără a primi salariu. Unele platforme operează într-o zonă gri din punct de vedere legal. Țări precum Thailanda cer străinilor permis de muncă pentru anumite activități, chiar dacă nu sunt plătite. Iar deși mulți gazde acționează cu bună credință, companiile din spatele acestor rețele nu oferă nicio protecție în caz de conflict sau accident.

Fără a mai vorbi de faptul că, astăzi, multe dintre aceste călătorii sunt mai degrabă o formă de autoprezentare „solidară”: să plătești pentru a petrece două săptămâni într-o țară îndepărtată, să faci o poză cu o lopată și să o postezi pe rețele ca dovadă de empatie. În unele programe, turiștii plătesc sume mari pentru a construi școli sau locuințe, dar fără experiență reală ajung să întârzie lucrările sau să irosească resurse care ar fi putut fi folosite de muncitori locali calificați.

4. Să faci înconjurul lumii cheltuind foarte puțin

Este una dintre cele mai repetate fraze din videoclipurile cu milioane de vizualizări. Oferta sună atractiv, dar orice călătorie are un cost. Dacă nu se plătește cu bani, se plătește cu timp, disconfort sau risc. Couchsurfing, care din 2020 percepe o taxă anuală, sau schimburile de locuințe funcționează, dar în cercuri foarte specifice: tineri flexibili, backpackeri sau călători singuri.

Costul cazării gratuite este ridicat: canapele împrumutate, adaptare la programul altcuiva și un nivel mare de încredere în necunoscuți. Schimburile de locuințe implică aceeași provocare logistică: să găsești pe cineva care își dorește casa ta exact când tu o vrei pe a lui. Rețelele au transformat dormitul pe canapea într-un gest de libertate, iar somnul prost într-o aventură boemă. În realitate, nu este decât o romantizare a riscului și a precarității, care transformă strategii de supraviețuire într-un stil de viață aspirațional.

5. Cumpără o casă în Europa cu 1 euro

Un sat fermecător, o casă veche și afișul „De vânzare cu 1 euro”. Puțini spun că este momeala unui proces lung, costisitor și plin de condiții. Programe precum cele din Sambuca di Sicilia, în Italia, urmăresc repopularea unor localități aproape părăsite.

Casele costă într-adevăr un euro, dar cumpărătorul trebuie să depună o garanție de aproximativ 5.000 de euro, să prezinte un plan de renovare și să se angajeze să investească între 20.000 și 50.000 de euro în restaurare în următorii trei ani. Dacă nu, pierde garanția.

În final, euro-ul se transformă într-o ipotecă emoțională și birocratică. Titlul corect ar fi: „Cumpără o casă într-un sat aproape gol, după trei ani de proceduri și la același preț pe care l-ai plăti oriunde altundeva”.