Concluziile arată că mincinoșii eficienți din comunitate sunt mai buni la detectarea minciunilor, dar această legătură nu există la cei din închisoare.
Cercetătorii au folosit o sarcină interactivă numită DeceIT. Participanții au jucat pe rând rolul de „emițători” și „receptori”. „Emițătorii” au tras cărți care le-au indicat să spună adevărul sau să mintă. Au vorbit 20 de secunde pentru a convinge grupul, scrie psypost.
În comunitate, datele au susținut existența unei abilități generale de înșelăciune. Cei care mint bine detectează mai bine și minciunile altora. Abilitățile utilizate pentru a minți și pentru a detecta minciunile sunt legate între ele.
În închisoare nu a existat această corelație. A fi un mincinos priceput nu înseamnă a fi și un detectiv de minciuni priceput. Deținuții aveau o precizie mai scăzută în detectarea minciunilor.
Scorurile mai mari la factorul întunecat au fost asociate cu o precizie mai scăzută. Deținuții cu scoruri mari la manipulare și agresivitate erau mai puțin acurati. Alexitimia, dificultatea de a identifica propriile emoții, a apărut ca un factor semnificativ.
Ambele grupuri au manifestat o „tendință spre adevăr”. Participanții erau mai înclinați să judece o afirmație ca fiind adevărată. Această tendință poate facilita cooperarea de bază și reduce încărcătura cognitivă.
Purtarea măștilor nu a afectat acuratețea detectării minciunilor. Deținuții mai tineri au avut performanțe ușor mai bune la detectarea minciunilor.