Pentru a descoperi secretul acestor ape, însă, este nevoie de costum de neopren, ochelari de scufundare și de rezistență la cele 19 grade ale mării la început de mai. Dar merită. Sub suprafață se întinde o pajiște submarină de posidonia oceanica, iar alături de ea înoată cei care se ocupă de plantarea și îngrijirea „plămânului coastei mediteraneene”.
„Posidonia este o plantă extrem de importantă, atât în Formentera, cât și în întregul Mediteranei”, explică biologul marin Manu San Félix, fondatorul Asociației Vellmarí, după ce revine la țărm și își scoate costumul de neopren, notează EFE Verde.
Posidonia oceanica este endemică în Marea Mediterană și are un rol foarte asemănător cu cel al coralilor, deși, în mod curios, aceștia din urmă sunt mai cunoscuți. Asta în ciuda faptului că pajiștile dintre Ibiza și Formentera au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1999.
Această plantă acvatică funcționează ca un dig natural care protejează plajele din Formentera, având „o capacitate extraordinară de a modela linia țărmului”. Până la 80% din nisip provine de la organismele care trăiesc în aceste pajiști.
În plus, un metru pătrat de posidonie eliberează aproximativ 20 de litri de oxigen pe zi, de aici și apa cristalină, și reprezintă cel mai eficient sistem natural de captare a dioxidului de carbon (CO₂). Se estimează că poate reține de până la 16 ori mai mult CO₂ decât o pădure amazoniană, fiind astfel un aliat esențial în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Cu toate acestea, posidonia este în declin. În ultimii 50 de ani, pajiștile din vestul Mediteranei au pierdut 34% din suprafață, din cauza activităților umane, precum presiunea constantă a bărcilor sau creșterea temperaturii apei.
Situația este cu atât mai gravă cu cât planta crește extrem de lent. Pentru a combate acest fenomen, Asociația Vellmarí, cu sprijinul Fundației MSC, desfășoară un program de „grădinărit subacvatic”.
Proiectul presupune plantarea de posidonii cu ajutorul voluntarilor și conștientizarea publicului asupra importanței acestei plante.
„Nu vrem doar să refacem pajiștile, ci și să conectăm societatea cu marea și natura, iar plantarea posidoniei este o modalitate excelentă de a face acest lucru”, spune San Félix.
Biologul știe bine despre ce vorbește. A ajuns pe insulă la începutul anilor ’90 și, deși atunci credea că situația se va îmbunătăți, recunoaște că lucrurile s-au degradat. De aceea, Vellmarí a trecut de la o simplă școală de scufundări la un centru dedicat educației și conservării posidoniei.
Din 2021 până în prezent, au fost plantate peste 86.000 de plante, cu o rată de supraviețuire de peste 92%, restaurând aproape 3.000 de metri pătrați, cu ajutorul a peste 10.000 de voluntari. Pentru 2026, obiectivul este și mai ambițios: depășirea pragului de 100.000 de plante.
Metoda folosită presupune colectarea fragmentelor de rizom desprinse, deoarece plantele mai dezvoltate au șanse mai mari de supraviețuire. Acestea sunt apoi fixate pe un substrat potrivit, în principal rocă.
„Folosim un mic cui și un ciocan. Facem o perforație mică și fixăm planta cu un fir de aluminiu care se degradează ulterior, având un impact minim asupra mediului”, explică reprezentanții asociației.
După aproximativ șase luni, planta începe să dezvolte rădăcini, iar în circa un an se fixează complet.
Pe lângă rolul de restaurare, proiectul are și o componentă științifică importantă: dezvoltarea unei metode de plantare care să poată fi aplicată și în alte țări.
„Scopul este să creăm un model scalabil, care să poată fi replicat oriunde în lume”, explică Daniela Picco, director executiv al Fundației MSC.
Prin acest proiect, San Félix își propune și crearea unui curent pentru protejarea a 30% din Mediterana spaniolă, în linie cu obiectivul global de protejare a 30% din planeta până în 2030.
„Avem un vis: să ajutăm la refacerea Mediteranei. Și putem reuși dacă protejăm 30% din ea”, spune acesta.
În opinia sa, protecția este esențială: „Putem trăi așa cum ne place, dar fără să lăsăm aceeași amprentă negativă. Trebuie să facem lucrurile mai bine”.
De exemplu, oamenii se pot bucura de plimbările cu barca fără a ancora în zonele cu posidonie, evitând astfel degradarea ecosistemului.
„Problema este mare, deci și soluțiile trebuie să fie pe măsură”, afirmă San Félix, care consideră esențial rolul mass-mediei și al companiilor, dar și sprijinul instituțiilor.
În același timp, educația este cheia: copiii trebuie să învețe despre mare, să se conecteze cu știința și să nu repete greșelile generațiilor anterioare.
Un exemplu este grupul de elevi de clasa a patra care participă la o prezentare organizată de asociație.
Pentru San Félix, concluzia este simplă: „Schimbi viitorul prin educație, dar rezultatele se văd peste 10, 15 sau 20 de ani. Până atunci… plantăm posidonie.”