„Speculanții te vor urî dacă te pricepi”. Adrian Câciu, despre managementul datoriei

„Cum a evoluat datoria publică a României ca ponderi în PIB? De ce plătim atăt de mult pe dobânzi? Sunt întrebări la care românii merită răspunsuri!”, a postat fostul ministru Adrian Câciu.

El susține că foarte mulți prezintă date incomplete despre evoluția unor indicatori bugetari sau macroeconomici.

Adrian Câciu: serie de postări

Câciu propune astfel o serie de postări care să arate evoluția în timp a acestora, scopul fiind acela de a înțelege realitatea, performanța sau contraperformanța, de a prezenta adevărul așa cum este el dincolo de marketing și de a găsi sau propune soluții.

S-a publicat datoria publică la luna iulie 2025, în valoare nominală de 1070,2 miliarde lei, respectiv de 58,9% din PIB.

„Mult, din punctul meu de vedere. O creștere de 30 miliarde lei în doar o lună, în condițiile în care deficitul public a crescut doar cu 6,6 miliarde lei. O creștere cu 1,6 puncte procentuale a ponderii în PIB, de la 57,3% la 58,9%”, arată fostul ministru.

Explicația acestuia ar fi împrumuturile externe făcute în iulie 2025 (23,5 miliarde lei) care să asigure rezerva (bufferul de trezorerie) și să prefinanțeze scadențele viitoare.

Orice ar spune oricine, managementul datoriei publice este atribuția exclusivă a ministrului de finanțe

„Aș dori însă să vedeți cum a fost gestionată datoria publică ca pondere în PIB funcție de apartenența politică a miniștrilor de finanțe. Pentru că, orice ar spune oricine, managementul datoriei publice (viteza de creștere, echilibrarea ponderilor cu creșterea economică nominală, maturitățile, gradul de prefinanțare, asigurarea rezervelor viitoare, acoperirea serviciului datoriei pe termen scurt etc.) sunt atribuții exclusive ale ministrului de finanțe și ale trezorierului său.
Aveți în prima poză această evoluție. Un alt aspect care frământă și despre care mulți vorbesc este costul stocului de datoriei (amploarea cheltuielilor cu dobânzile ca pondere în PIB)”.

Adrian Câciu: Cum pot fi reduse aceste cheltuieli

Câciu se întreabă cum pot fi reduse aceste cheltuieli.

„Mulți vorbesc despre nivelul dobânzilor la care se împrumută România. Da, este una din cauzele principale, cu o pondere de cca. 70% în total cheltuieli cu dobânzile. Dar, o cauză pe care o știu puțini ministri de finanțe este presiunea împrumuturilor pe termen scurt asupra cheltuielilor cu dobânzile (de la diferențele de bps, la nevoia de rascumparare/refinanțare pe termen scurt care pune presiune pe cash-ul de dobanzi dar si pe ESA anual, la efectul de rundă a doua pe necesarul de refinanțare, la nevoia de acoperire a serviciului datoriei etc.). Dacă facem o astfel de analiză vom observa că, de fiecare dată când expunerea pe termen scurt crește ca pondere în datoria totală, cresc cheltuielile cu dobânzile din urmatorul an”, afirmă Adrian Câciu.

Este si despre încredere în piața financiară

Potrivit acestuia, anul 2025 este un astfel de an. „În care există o afectare de circa 15 miliarde de lei ca efect al acestei expuneri. În toata analiza trebuie tinut cont de faptul că dobânda la care se împrumuta România s-a situat în intervalul 7,5%-7% în 2024/2025, după ce reușisem să o aducem la 6,4%, în iunie 2023. Da, este si despre încredere în piața financiară. Dar încrederea investitorilor vine dacă văd că te pricepi la asta. Speculanții, însă, te vor urî!”.

Soluțiile sunt, în opinia fostului ministru:

1. Reducerea deficitului si, implicit, a stocului nou de datorie. Asta durează, este pe termen mediu.

2. Cum putem scădea, pe termen scurt, ponderea cheltuielilor cu dobanzile în PIB? Asanarea/diminuarea radicala a expunerii termen scurt! Ea nu trebuie sa depaseasca 3-4% din total datorie publică.

3. Echilibrarea prefinanțărilor pentru scadențele viitoare. Când costul de finantare este sus, nu faci prefinantare în exces, mai ales daca ai acoprit serviciul datoriei pe termen scurt.

„Știu, e tehnic, dar, pe înțelesul tuturor: când faci prefinanțare (ca să plătești scadențele viitoare la termenul lor, deci faci rezerve suplimentare) vei crește curba de dobândă (rata dobânzii) pentru că ai exces de cerere, iar lichiditatea (oferta) este limitată. De ce să faci asta? Și să îți menții curba sus? Dacă ai asigurat serviciul datoriei publice pe termen scurt, atunci nu are rost să mai faci prefinanțări în exces. Faci doar operațiunile curente. Efect? Reduci presiunea pe lichiditate, lași bani in economie, scazi costul viitor de finantare”, adaugă Câciu.

Luni, acesta promite „dezvăluri despre TVA”.