Un bărbat aflat pe moarte îşi creează o versiune digitală pentru a rămâne alături de soţia sa

Michael Bommer, un bărbat în vârstă de 61 de ani din Germania care se confruntă cu cancer în fază terminală, a început o călătorie unică pentru a-şi păstra prezenţa pentru cei dragi după ce va trece în nefiinţă, scrie The Independent. Cu săptămâni rămase de trăit, Bommer s-a îndreptat către inteligenţa artificială pentru a crea o versiune digitală a sa, pentru a-i ţine companie soţiei lui după moarte. Versiunea AI, dezvoltată cu ajutorul prietenului său Robert LoCascio, fondatorul Eternos.life (un serviciu de inteligenţă artificială specializat în crearea de companioni digitali pentru cei decedaţi), îşi propune să emuleze vocea şi personalitatea lui Bommer pe baza poveştilor şi amintirilor pe care le împărtăşeşte cu aceasta.

Bommer ştia că nu va fi o simplă înregistrare vocală. A petrecut timp instruind meticulos inteligenţa artificială, oferindu-i poveşti din viaţa sa şi antrenând-o să răspundă la întrebări în modul în care numai el putea. El vede acest lucru nu ca pe o înlocuire a sa, ci ca pe o modalitate de a continua să împărtăşească înţelepciunea, experienţele şi poveştile sale familiei, inclusiv fiilor şi nepoţilor săi. Prin învăţarea AI-ului despre viaţa sa, Bommer a găsit, de asemenea, alinare şi o modalitate de a se conecta mai profund cu familia în zilele sale finale.

Pentru soţia lui Bommer, Anett, principala preocupare era capacitatea de a pune întrebări şi de a retrăi amintiri. ”Unul dintre lucrurile pe care le voi simţi cel mai mult este lipsa posibilităţii de a veni la tine, de a-ţi pune o întrebare, iar tu să te aşezi acolo şi să-mi explici lumea cu calm”, a împărtăşit ea. Inteligenţa artificială, care există în prezent ca voce şi text, ar putea fi digitalizată într-un format video în viitor.

Bommer vede inteligenţa artificială ca pe un instrument valoros pentru familia sa. Această versiune AI a sa serveşte ca o modalitate practică şi durabilă de a-şi transmite cunoştinţele. El crede că le oferă nepoţilor săi tineri o şansă de a se conecta cu el de-a lungul anilor. ”Vreau să le dau cunoştinţele şi experienţa mea”, a spus el, subliniind capacitatea inteligenţei artificiale de a transmite lecţiile vieţii sale. Acceptând faptul că interacţiunea viitoare a familiei sale cu inteligenţa artificială este necunoscută, el găseşte alintare în lăsarea unei moşteniri. Anett împărtăşeşte acest sentiment, exprimând potenţialul său pentru acţiuni simple precum citirea unor  poezii sau rememorarea relaţiei lor.

Pentru Bommer, această iniţiativă nu este doar despre extinderea prezenţei sale, ci şi despre asigurarea că moştenirea sa va continua prin vieţile pe care le-a atins şi înţelepciunea pe care a împărtăşit-o. În faţa mortalităţii sale, găseşte linişte în faptul că omologul său digital va continua să servească drept canal pentru dragostea, amintirile şi învăţămintele sale mult timp după ce el va fi plecat.

Povestea lui Bommer scoate în evidenţă un domeniu al inteligenţei artificiale în rapidă evoluţie şi impactul său potenţial asupra pierderii şi moştenirii. În timp ce utilizarea pe termen lung a unei astfel de tehnologii rămâne incertă, aceasta prezintă o abordare unică pentru menţinerea unei conexiuni cu cei dragi chiar şi după moarte.