6 octombrie 2011

Marmota DNA – CCA- FRF

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

Acum câţiva ani era în mare vogă atât în folclorul urban, cât şi în aşa zisa lume mondenă, replica dintr-o reclamă “şi marmota învelea ciocolată în staniol”, sau se folosea varianta scurtă “Daaaa. Şi marmotaaaa…”.

Ambele vaeriante erau utilizate când să dorea să se exprime neîncrederea în spusele interlocutorului. Iar înaintea acestor clişee lingvistice, pe vremea comunistă, au existat formulări de genul: “Aiurea!”, “Ei, aş,!”, sau “Las-o jos că măcăne!”

Acum “marmota” asta tot bântuie proaspătul caz DNA-CCA-FRF: ba că este chemat Naşu la DNA – ba că nu a fost chemat, ba că a fost DNA la FRF – ba că nu a fost, avocatul confirmă că DNA a fost la FRF după acte – Mircea Sandu infirmă, ofiţerul de presă al FRF neagă verbal vizita DNA la Mogoşoaia – site-ul oficial al federaţiei spune că DNA a fost, ba că e chemat Porumboiu la DNA, ba că nu e. Sau alţii, mai abili, gen preşedintele LPF, Dumitru Dragomir, se folosesc de haosul creat şi încearcă să arunce pisica moartă în curtea duşmanilor. Interese şi diversiuni, atât într-o tabără, cât şi în cealaltă… sau oare există doar o singură tabără, care mai oferă complice din când în când câte o ofrandă turmei, gen Vasile Avram?

Iar mâine tricolorii joacă cu Belarus, cu şanse de 0,0001 de calificare la Campionatul European din 2012… bine că s-au dat bilete gratuite la pensionari, că altfel Arena Naţională ar fi fost goală, ca majoritatea celorlalte stadioane din România. Baftă tricolori!

23 august 2011

Păcatele celor patru apostoli frf

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

Cei patru apostoli de la frf au rămas doar trei… belo şi didi, asta după ce primul evanghelist a fost azvârlit din împărăţia naşului din cauza unui păcat capital – furtul, iar cel de-al doilea a picat din ceruri cică în urma trădării.

29 aprilie 2011

Tatuaj cu fotbal în puşcărie

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

Persoanele care îşi tatuează pe mână cinci puncte, sub formă de romb cu un punct în mijloc, vor sa le comunice celorlalţi mesajul discret, dar ce ascunde o doză de fală, că au fost la puşcărie. Mai exact, în limbajul deţinuţilor, cele cinci puncte înseamnă ”singur între patru pereţi”.

Un ”11” al oamenilor din fotbal care au cochetat de-a lungul timpului cu ”mititica” ar putea arăta astfel: Dumitru Sechelariu – Dumitru Dragomir, Petre Buduru, Dumitru Bucşaru, Sorin Corpodean – Marian Iancu, Gigi Becali, Cornel Penescu, Gheorghe Constantin – Victor Piţurcă, Marcel Lică. De cauţi printre infracţiunile celor ”11 jucători în subteran”, găseşti acuze de la dare şi luare de mită, jocuri de noroc, trafic de influenţă, lipsire de libertate, manoperă necuvenită până la abuz în serviciu.

Din nefericire, de-a lungul zbuciumatei istorii a fotbalului românesc, mulţi, poate chiar prea mulţi, au reuşit să “fenteze” tatuajul cu cele cinci puncte. Însă, câţiva s-ar putea să-şi împodobescă în curând mâna cu acest tatuaj, pe listă de aşteptări aflându-se câteva persoane de la FC Dinamo, preşedintele executiv Cristi Borcea – în dosarul transferurilor, dar cu un nivel crescut de mercur în corp şi jucătorii Andrei Mărgăritescu – în dosarul înşelăciunilor auto şi Gabriel Torje – în ancheta cu torţele de pe Ghencea. Şi cică lista este deschisă!

8 octombrie 2010

Cocoşei contra mieluşei tricolori

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

“Tricolorii au fost campioni mondiali în mandatul meu” i-ar putea spune Chirac lui Sarkozy de s-ar afla în acelaşi studio electoral, în timp ce Iliescu i-ar zice lui Băsescu: “Ehe, în perioada mea tricolorii au ajuns în sferturi la CM”.

Sarkozy şi Băsescu n-ar avea ce replica, având în vedere faptul că în mandatele lor cele doua team-uri înregistrează poate cel mai prost parcurs din toate timpurile. După ce Franţa a câştigat CM în ’98, s-au lansat tot felul de cocoşisme, că ar fi efectul unei politici inspirate în sport, că ar fi fost expresie a unităţii Franţei, a geniului francez, etc. Pe plaiurile mioritice, după ce România s-a calificat în sferturile CM din ’94, Hagi fusese “instalat” preşedintele ţării, în timp ce Răducioiu se “lăfăia” în fotoliul de prim ministru.

Însă, după evoluţia deplorabilă a cocoşilor la CM din 2010, Sarkozy a provocat demisia preşedintelui federaţiei, ba a încercat o reformă în fotbal, riscând chiar sancţiuni de la FIFA, în timp ce în România, de vreo 12 ani, se ascultă imnul CM numai pe la televizor.

Cu toate că în întâlnirea de sâmbătă, de pe “Stade de France”, atât cocoşeii, cât si mieluşeii tricolori se află în degringoladă, una din puţinele şanse ale pariorilor care merg la 2 solist să le iasă pronosticul, ar fi poate să-i ajungă pe francezi blestemele romilor trimişi înapoi în ţară de Sarkozy… romi care şi-au tocat şi cei aproximativ 100 de cocoşei (300 de euro) de căciulă primiţi de la statul francez ca să nu se mai întoarcă în Hexagon.

31 august 2010

Noi din Capitală, voi de la ţară

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

“Noi din Capitală, voi de la ţară”, aceasta este una dintre scandările incitatoare ale suporterilor bucureşteni adresate tifoşilor echipelor din Provincie.

Scandare care a generat de multe ori violenţă, unul din exemple fiind în 1997, după o partidă disputată pe stadionul Dinamo, când un oficial al clubului Oţelul Galaţi a fost internat cu multiple leziuni faciale în urma loviturilor primite din partea unor suporteri “alb-roşii”… singura lui vină fiind aceea de a avea accent moldovenesc. Şi au mai fost şi alte cazuri, ori când suporterii bucureşteni au devastat maşinile înmatriculate cu număr de Provincie, ori când bravii mitici au aplicat diferite corecţii fanilor echipelor “de la ţară”… după ce în prealabil îi controlau la buletine, de obicei prin Gara de Nord.

Însă, până acum, sub acest pretext al rivalităţii suporterilor, s-au înregistrat incidente numai între fani ai echipelor rivale. Asta până duminică, când la meciul Steaua-Timişoara, ultraşii de la Peluza Sud au afişat în repriza a doua bannerul: “Ilfovul, mai aproape de Capitală cu bilete de la Vali Argăseala”. Banner care a generat incidente violente atât în timpul meciului, cât şi după, între fanii stelişti de la tribuna a II-a şi cei “sudişti”. Unii susţin că incidentul ar fi fost instrumentat de abilul gigi după principiul “dezbină şi stăpâneşte”, alţii că ar fi fost spontan. Avem gâlceavă din belşug în fotbal, mai râmânând poate să înregistrăm incidente între fotbalişti cu buletin de Bucureşti şi cei născuţi “la ţară”, din aceeaşi echipă.

21 iunie 2010

Piţi, dopul vuvugigizelei

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

Mascota Zakumi a cam dezamăgit la CM african, dat de faptul că încasările realizate din vânzările produselor cu leopardul verde au fost sub aşteptări. Apoi au fost introduse în joc vuvuzelele, dar, surprinzator, cele mai bine vândute produse au ajuns să fie dopurile pentru urechi ”vuvu-stop”.

Bine, dopuri pentru urechi, ba chiar şi trompete, există şi la cursele de F1, însă nu se bucură de acelaşi succes precum cele africane. După impactul avut la CM african, vuvuzelele au invadat piaţa mondială, deşi atât fotbaliştii, cât şi spectatorii şi telespectatorii au fost deranjaţi de zgomotul produs de ele. Dar în fotbalul românesc nu mai e nevoie să se importe vuvuzele, deoarece deja există de vreo 8 ani un zgomot ce produce reacţii similare cu trompeta africană, numit ”gigi”. Deşi nimeni n-ar fi anticipat, s-a găsit un antidot şi pentru vuvugigizelă, dopul “stop-gigi”, care se mai intitulează şi ”piţi”. Însă, produsul ”piţi” are un defect, pe ambalaj nu e afişat termenul de valabilitate… casele de pariuri deschizând deja oferte pentru ghicirea etapei în care se va destupa gura vuvugigizelei. Şi atunci să te ţii, că lista persoanelor afectate de ”mobbingul gigi”, ce conţine nume precum Boloni, Hagi, Tudorel Stoica sau Mutu, e în continuare deschisă.

10 mai 2010

“Bătaia e ruptă din Rai”-ul Ligii I

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

Se spune că expresia “Bătaia este ruptă din Rai” îşi are originea în Vechiul Testament din pilda: “Cine cruţă nuiaua îşi urăşte copilul, dar cine-l iubeşte îl ceartă la vreme” .

Şi cum pildele Duhului Sfânt nu aveau cum să nu se pogoare şi asupra Ligii întâi la fotbal, în ultimele săptămâni tot întâlnim cazuri de corecţii fizice, înregistrate, paradoxal, nu între componenţi ai unor grupări rivale, ci în “familie”.

Mai întâi Chivorchian – preşedintele Comitetului Director al lui Poli Timişoara, îi aplică o corecţie fizică lui Stanciu – manager sportiv al “alb-violeţilor”, evident, pentru modelarea comportamentului. Asta s-a întâmplat la vestiare în văzul jucătorilor, după o victorie în deplasare, în Ştefan cel Mare, cei doi devenind adevărate modele de comportament pentru fotbalişti … poate aşa s-ar explica bătăia Liviu Ganea – Eugeniu Cebotaru şi multe altele.

De asemenea, în proverbele lui Solomon se zice că: “Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el”. Aşa că preşedintele Universităţii Craiova – eruditul Mititelu, care l-a cunoscut şi el pe Solomon (bine, pe cel arestat al Craiovei!), consideră că trebuie să îndepărteze nebunia din inima antrenorului Trică. Şi cică “varga” ar fi lăsat ceva semne pe ambele trupuri, plus câteva cioburi de parbriz de Mercedes.

Ba până şi sportul minţii s-a inspirat din pildele Vechiului Testament, la începutul anului, în cadrul adunării generale, asistând cum pe tabla de şah, regina Polihroniade a dat cu palma la cal (un preşedinte de club) şi a spart o buză de ziarist cu telefonul.

30 martie 2010

Becali, preotul şi delaţiunea

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

Dupa Revoluţie, în România au făcut vâlvă ştirile despre unii preoţi care au trădat taina spovedaniei şi au scris note informative către Securitate în care au turnat despre avorturi, care pe vremea aceea erau interzise.

Sărmanele femei, pe lângă că pe vremea lui “ceaşcă” nu aveau metode contraceptive şi erau lipsite de mijloace materiale să crească un copil, mai erau şi turnate la Securitate pentru “păcatul” lor de către preoţii unde se spovediseră. Ori nici după 20 de ani de la Revoluţie dosarele preoţilor turnători n-au fost deschise, iar niciun “sifonar” nu a fost caterisit.

Cum “lupul işi schimba părul, dar năravul ba”, unii preoţi au acţionat în consecinţă şi nu mai toarnă acum la Securitate, ci … la presă. “Cel mai mult m-a impresionat anul trecut, înainte de Paşte, când a fost eliberat din puşcărie. Chiar în dimineaţa zilei respective am primit acceptul să-l vizitez. S-a spovedit şi s-a împărtăşit, smerit şi cu respect, ca de obicei. Noaptea, la ora unu, îmi sună telefonul. Mă uit, era Gigi. M-a întrebat aşa: «Părinte, m-am spovedit şi m-am împărtăşit azi, fără să ştiu că îmi vor da drumul. Spune-mi, îmi poţi da dezlegare să mă ating de Luminiţa, soţia mea?»”, aşa sună “nota informativă” a preotului servită cotidianului Libertatea. Jurnalistul şi-a făcut meseria, chiar foarte bine, însă preotul, poate din vanitate, din inconştienţă!?, poate din cauza unor vechi “metehne” a servit presei o informaţie cu caracter confidenţial, care a avut are acelaşi efect devastator ca o delaţiune.

Iar această întâmplare îmi pare a fi un fel de revers al medaliei în “relaţia” Becali-Biserică. Doar e de notorietate faptul că de-a lungul timpului, autorităţile bisericesti au tot făcut sluj la vederea “verzişorilor” lui Becali. Iar în schimbul donaţiilor financiare, i-au oferit distincţii gen “Crucea Şaguniană”, ca “semn al recunoştintei faţă de ceea ce face pentru biserică si enoriaşii săi”, l-au numit “trimisul lui Dumnezeu”, iar, mai nou, participă la conferinţe explicative la “Palat”.

18 martie 2010

“Acrişoare”

Publicat în Sport de Romeo Chiriac

Replica dintr-o reclamă “şi marmota învelea ciocolată în staniol…” a intrat în folclor într-o anumită perioadă, formula fiind utilizată în limbajul urban când voia să se exprime neîncrederea în spusele interlocutorului.

Ori se folosea varianta scurtă: “Daaaa. Şi marmotaaaa…”. Înaintea acestui clişeu lingvistic au existat formulări cu acelaşi tip de mesaj de genul: “Zău aşa?!”, sau “Las-o jos că măcăne!”. Însă, cel mai expresiv termen cu mesaj similar l-am întâlnit la un amic, care, atunci când cineva se apuca să ne spună aberaţii, ne atenţiona cu formula: “acrişoare”.

Iar acest termen îmi revine în cap după fiecare încercare jalnică de diversiune ale aşa-zişilor oameni din fotbalul românesc. Păi numai înaintea derbiului de săptămâna asta Dinamo – Steaua am rostit cuvântul “acrişoare” de cel puţin 3 ori. Întâi după apelul lui “borcică” către forţele de ordine, cum că deţine informaţii că “steliştii vor da foc la peluză”, apoi “gigi” ripostează cu declaraţia “vor să mă facă cu tuşierii”, replica finală fiind dată de “mister”, cum că a aflat “că a fost o încercare de corupere la jucătorii dinamovişti”. Bun, spusele de genul ăsta pot constitui arsenalul psihologic de dinaintea unei lupte, însă, atenţie, unele declaraţii ale acestor aşa-zişi oameni de fotbal generează de cele mai multe ori violenţă în rândul ultraşilor. Ce să mai vorbesc despre declaraţiile inventate de preşedinţi legate de sumele umflate din transferurile unor fotbalişti la grupări celebre, jucători care sfârşesc, în cel mai fericit caz, printre cămile în deşert.

Ba în “joaca” asta, premeditat sau nu, cică de dragul audienţei, intră, şi unele instituţii media, unde sunt angajaţi unii notorii “mâzgălici” închipuiţi, care ne servesc cu tot felul de “exclusivităţi” sau de proorociri. Oare câte “acrişoare” să mai poţi înghiţi?!

25 noiembrie 2009

Autogolul

Publicat în General de Romeo Chiriac

Bănel Nicoliţă a fost desemnat căpitan la meciul din campionat care a urmat partidei de pe Santiago Bernabeu unde a dat autogol cu Real Madrid în Liga Campionilor. Efectul deciziei “înţelepte” a conducerii steliste s-a văzut repejor, Bănel “repetând istoria” într-un meci de campionat, la Iaşi. Mă întreb dacă staff-ul Sevillei îl va desemna căpitan pe Dragutinovici în următorul meci, după ce sârbul a marcat în propria poartă, în partidă cu Unirea Urziceni?! Autogolul lui Dragutinovici mi-ar plăcea să mai schimbe din mentalitatea unor români care, printre rotocoale de fum, invocă ghinionul, arbitrajul, că le sunt ostile râul, ramul, sau tot felul de factori, alţii decât cei reali, în cazul unei înfrângeri. “Le-am spus mereu băieţilor că putem învinge orice echipă mare numai dacă muncim, iar adversarii să dea două bare şi un autogol”, a spus mai în glumă, mai în serios Dan Petrescu, aseară, după victoria contra Sevillei. Nişte cuvinte care ar trebui să dea de gândit celor din fotbal atinşi de mânia persecuţiei sau de vocaţia nefericirii.

Nu ştiu de ce, dar reuşita lui Dan Petrescu cu Unirea în Liga Campionilor  mă duce cu gândul la reacţia lui Maradona după ce a calificat  Argentina la Cupa Mondială: “Această calificare este pentru cei ce nu au crezut în această echipă şi care m-au tratat ca pe un nimic. Astăzi, suntem la CM fără ajutorul nimănui şi cu toate onorurile. Celor care nu au crezut în noi, şi cer scuze doamnelor, sa mi-o s… şi să continue să o s..”.