George Soros se retrage din activitate: Managerii fondurilor de hedging au o viaţă de iad

Soros, în vârstă de 84 de ani, probabil cel mai influent şi respectat investitor financiar, alături de Warren Buffet, a renunţat să mai administreze banii clienţilor încă din 2011 şi a dezvăluit oaspeţilor unei cine găzduite joi seara că încredinţează fondurile familiei directorului de investiţii Scott Bessent.

"M-am mai retras de mai multe ori în trecut, dar de data asta decizia este definitivă. Îmi dedic toată energia activităţilor filantropice", a spus investitorul.

Soros a fondat primul său fond de hedging împreună cu Jim Rodgers, în 1973, dar nu a devenit faimos până când nu a pariat 1 miliard de lire sterline împotriva Băncii Angliei, în aşa-numita "miercure neagră", în 1993.

El a mizat pe faptul că Marea Britanie a intrat în Mecanismul European al Ratelor de Schimb cu un nivel prea ridicat al lirei şi a avut dreptate. Guvernul condus la acea dată de John Major a cheltuit 2 miliarde de lire pentru susţinerea lirei, iar dobânda de politică monetară a urcat pentru scurt timp la 12%, dar Executivul a fost nevoit să se recunoască înfrânt.

Soros a spus joi că de la criza din 2008 legătura dintre pieţele financiare şi afacerile internaţionale este tot mai strânsă, ceea ce face lucrurile dificile, relatează MarketWatch.

"Acest fapt a sporit nivelul incertitudinilor, volatilităţii şi impredictabilităţii, pe pieţele financiare şi în afacerile internaţionale...Astfel interacţiunea sporită dintre cele două domenii se transpune în şocuri externe pentru ambele", a arătat Soros.

De exemplu, sancţiunile financiare şi prăbuşirea preţurilor petrolului, împreună, au provocat o criză financiară în Rusia. Niciunul dintre aceşti factori nu ar fi provocat singuri acest lucru, a explicat magnatul.

"Acest fapt a făcut ca rolul managerilor fondurilor de hedging să devină foarte dificil. Marile oportunităţi sunt în mare parte pierdute sau percepute ca şocuri", a arătat Soros.

El a adăugat că nivelul ridicat al incertitudinilor şi volatilităţii îl face să fie mai puţin optimist decât pieţele, întrucât aceşti factori descurajează asumarea de riscuri şi cererea de investiţii.