CAB: Salariile judecătorilor vor scădea cu până la 60 la sută prin legea unică

pai ce intelegem este ca s-au redus o data coeficientii cu 40% si inca o data cu 25%. PENTRU TOATA LUMEA, nu numai pentru ei. ciocu mic si joc de glezna.

Pentru cei care vorbesc în necunoÅŸtinţă de cauză ÅŸi ar trebui să mai citească: Puterea judecătorească face parte din cele trei puteri ale statului, prevăzute în ConstituÅ£ia României: Puterea legislativă, adică Parlamentul, Puterea executivă, adică Guvernul ÅŸi Puterea judecătorească, adică magistraÅ£ii, respectiv judecătorii ÅŸi procurorii! Deci, aceÅŸtia din urmă fac parte, ÅŸi ei, dintre demnitari, la fel ca ÅŸi parlamentarii ÅŸi guvernanÅ£ii! Vă întreb, de ce ar trebui să fie mai prejos decât ei? Oare nu ar trebui, dimpotrivă, să fie retribuiÅ£i, stimulaÅ£i, cu salarii (indemnizaÅ£ii sau cum doriÅ£i să le spuneÅ£i) mult mai mari, întrucât ei sunt cei care îi judecă ÅŸi pe ceilalÅ£i demnitari - senatori, deputaÅ£i, guvernanÅ£i, ÅŸi, pentru a nu se lăsa corupÅ£i, trebuie să fie imparÅ£iali!?....Îmi veÅ£i spune că magistraÅ£ii sunt corupÅ£i!?... Oare cine, în această Å£ară nu este corupt, din momentul în care deÅ£ine o funcÅ£ie publică ÅŸi are "Puterea"? Care sistem nu este corupt? Politicieni, PoliÅ£ia, Armata, Sănătatea, Învăţământul, chiar ÅŸi Biserica.....AÅŸ spune că "Pădure fără uscături nu se poate". Nu poÅ£i să scoÅ£i în faţă numai tot ce este mai rău într-un sistem, numai pentru a-Å£i justica acÅ£iunile ÅŸi a-Å£i ascunde interesele oculte. AÅŸ avea mult mai multe de spus, dar sunt suprasaturată de aberaÅ£iile ÅŸi nemerniciile care se întâmplă în această Å£ară! Este de neconceput ce vremuri trăim. Åži încă ceva: nu sunt magistrat, ci un cetăţean simplu, dar care a mai citit câte ceva despre cum trebuie să funcÅ£ioneze un stat de drept . România nu mai este de mult un stat de drept. Nici nu ÅŸtiu dacă a fost cu adevărat vreodată. Au fost doar sloganuri....

Si 14,90% este un coeficient prea mare in comparatie cu celelalte categorii sociale. Domnii judecatori nu pot avea salarii europene deoarece traiesc ca si noi, in Romania. Vor salarii europene, sa emigreye. Sumt mii de absolventi de drept care din cauya actualilor magistrati nu pot intra in sistem.

TREBUIA SA INTRE SI ACESTI IMBUIBATI IN RANDUL BUGETARILOR DE RAND.AUZI LA EI CE SMECHERI SUNT CA DUPA CE AU SALARIILE EXORBITANTE,DAU IN JUDECATA GUVERNUL PENTRU SPORURI SI TOT EI JUDECA,ADICA EU CENTREZ EU DAU CU CAPUL.BOC AI VOTURILE MELE

COMUNICAT DE PRESÄ‚
La 27 august 2009 s-a desfăşurat Adunarea Generală a judecătorilor ce funcÅ£ionează la Tribunalul BucureÅŸti. Pe ordinea de zi s-au aflat spre discutare o serie de probleme organizatorice vizând funcÅ£ionarea Comisiei constituite conform Legii 211/2004. Cu acest prilej au fost abordate propunerile legislative privind legea unică de salarizare ÅŸi stadiul executării hotărârilor judecătoreÅŸti pronunÅ£ate în favoarea magistraÅ£ilor ce funcÅ£ionează la Tribunalul BucureÅŸti în chestiuni ce Å£in de drepturile salariale ale acestora.
Văzând că în continuare se refuză de către Statul Român respectarea unor hotărâri judecătoreÅŸti intrate în puterea legii, că în calitate de creditor Statul Român, promovează o serie de acte normative de natură a proteja exclusiv interesele sale de creditor în ignorarea dispoziÅ£iilor hotărârilor pronunÅ£ate de CEDO, participaÅ£ii la Adunarea Generală au propus continuarea protestelor declanÅŸate în 6 iulie 2009. De asemenea, a fost subliniată discrepanÅ£a existentă cu privire la modul de abordare a salarizării pentru puterea judecătorească în raport de celelalte două puteri în stat în proiectul legii unice de salarizare .
MagistraÅ£ii ce funcÅ£ionează la Tribunalul BucureÅŸti atrag atenÅ£ia asupra faptului că proiectul acestei legi ignoră dispoziÅ£iile constituÅ£ionale cu privire la rolul crucial al justiÅ£iei într-un stat de drept, constituind un real atac la independenÅ£a judecătorilor.

Adunarea Generală a decis continuarea protestelor în următoarea formulă, începând cu data de 31 august 2009.
1. Se vor judeca numai cauzele în materie penală privind măsuri preventive ÅŸi cele în materie civilă privind plasamentul minorilor.
2. Toate cauzele aflate pe rol vor fi amânate pentru noi termene de judecată.
3. Activitatea judecătorilor desemnaÅ£i la Registrul ComerÅ£ului va viza strict o ÅŸedinţă pe lună, urmându-se aceeaÅŸi măsură de amânare cu acordarea unor noi termene.
4. La Biroul Apostile se vor primi cererile, urmând ca magistraÅ£ii desemnaÅ£i să le analizeze, iar eliberarea lor să se realizeze la un termen ce va fi făcut cunoscut părÅ£ilor în scris, ulterior.
5. Se va reduce plafonul cauzelor nou intrate pe fiecare complet de judecată, termenele urmând a fi alocate corespunzător.
De asemenea, Adunarea Generală a aprobat propunerea formulată ca magistraÅ£ii să refuze în scris desemnarea în birourile electorale, urmând a se depune cereri scrise în acest sens, personal, de către fiecare judecător.
În funcÅ£ie de rezultatul discuÅ£iilor purtate de reprezentanÅ£ii Consiliului Superior al Superior al Magistraturii ÅŸi ai asociaÅ£ilor magistraÅ£ilor cu reprezentanÅ£ii puterii executive, se vor reanaliza modalităţile de desfăşurare a activităţii.

JUDECÄ‚TOR LAURA MARINA ANDREI,
VICEPREÅžEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREÅžTI
PURTÄ‚TOR DE CUVÂNT AL TRIBUNALULUI BUCUREÅžTI



PUNCT DE VEDERE
al magistraţilor ce funcţionează la Tribunalul Bucureşti
şi la Judecătoriile din circumscripţia Tribunalului Bucureşti
cu privire la proiectul Legii unice de salarizare bugetară, spre a fi înaintat ÅŸi luat în considerare în procesul de legiferare.
Facem precizarea de la început că modalitatea de salarizare preconizată judecătorilor, membrii ai celei de a treia Puteri din Statul Român tinde la degradarea statului de drept, caracter ce încă mai este înscris în art. 1 alin. 3 din ConstituÅ£ia României.
Comitetul de MiniÅŸtri al Consiliului Europei ÅŸi Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni au recomandat în nenumărate rânduri respectarea statutului judecătorului prin asigurarea acestuia:
- a unei remuneraţii stabilite prin legislaţie specială
- care să fie corespunzătoare menirii judecătorului în statul de drept,
- care să compenseze interdicţiile şi incompatibilităţile ce caracterizează cariera judecătorului.
Totodată, reamintim faptul că Statul Român s-a angajat să asigure justiÅ£iabililor săi instanÅ£e imparÅ£iale, independente! Or, pentru acest drept al justiÅ£iabililor trebuie să existe garanÅ£ii efective ÅŸi eficiente!
De asemenea, Strategia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie există ÅŸi la acest moment. Or, care sunt pârghiile Statului Român de îndeplinire a acestei Strategii?
I. Cu privire la justificarea legii oferită de Guvernul României, ca fiind atribuită solicitării adresate de F.M.I. cu privire la Acordul de Stand-By, care are o valabilitate limitată în timp
Numai printr-o interpretare eronată ori de rea-credinţă a Pct. 21 din Solicitarea de Acord Stand-By, întocmită de Departamentul European (în consultare cu alte departamente), aprobat de Poul Thomsen ÅŸi Philip Gerson (din data de 24 aprilie 2009) s-a ajuns la suprimarea sporurilor salariale legal cuvenite. Astfel:
- Plecându-se de la constatarea că * sporuri ar reprezenta peste 50% din remuneraÅ£ia totală, prin noua lege acest nivel a fost coborât la 30%. Acest lucru nu trebuie să însemne o reducere sau eliminare a unor sporuri legal cuvenite. Reforma sporurilor nu semnifică înlăturarea lor, ci acordarea lor în condiÅ£iile legii, chiar dacă suma lor depăşeÅŸte nivelul general de 30%, care reprezintă doar media generală pe Å£ară ÅŸi nu plafonarea pe categorii de profesii sau funcÅ£iuni.
- Pe de altă parte, textul vizează diferenÅ£a între salariile de bază, prevăzute pe ministere, fără a se referi în vreun fel la puterea judecătorească, iar standardizarea salariilor de bază la care referă articolul citat, presupune nu fixarea salariilor pe categorii socio-profesionale ÅŸi ierarhii, ci doar o limită minimă ÅŸi maximă a raportului între salariul minim ÅŸi maxim (de la 1 la 15).
- Simplificarea grilei de salarizare nu înseamnă reducerea nivelului actual de salarizare în sistem ÅŸi nici cel din prezenta lege (care nu constituie obiect de observaÅ£ii din partea F.M.I.).
- Solicitarea de Acord deja citată prezintă doar un caracter general ÅŸi nu sugerează în niciun fel subordonarea puterii judecătoreÅŸti definită în lege generic „JustiÅ£ie”.
II. Observaţii asupra principiilor şi criteriilor de ierarhizare a salariilor de bază
DeÅŸi legea urmăreÅŸte armonizarea sistemului de salarizare susÅ£inut din fondurile publice, scop în care foloseÅŸte principii ÅŸi criterii de stabilire ÅŸi ierarhizare a salariilor de bază ce se vor achita în noile condiÅ£ii, în realitate principiile generale avute în vedere nu se regăsesc în stabilirea bazei de calcul a unor categorii socio-profesionale.
Lipsa de consecvenţă în aplicarea unor principii din lege
1. FuncÅ£ionarii publici, aÅŸa cum prevede art. 46, au la baza salarizării atât principiile generale enumerate la art. 2 (conform art. 46 lit. a), cât ÅŸi principii specifice de exercitare a unei puteri în stat; protecÅ£ia juridică în exercitarea prerogativelor de putere publică (art. 46 lit. b), principiul competenÅ£ei exclusive a statului în domeniul funcÅ£iei publice (art. 46 lit. c), precum ÅŸi principiul specific reglementat de art. 46 lit. d) care priveÅŸte „Principiul compensării restricÅ£iilor, interdicÅ£iilor ÅŸi incompatibilităţilor impuse prin acte normative”.
2. Puterea judecătorească, în schimb, este lipsită de aplicarea principiilor generale din art. 2 din lege; nu sunt inserate similar celelalte două principii care definesc caracterul de putere în stat, similar puterii publice (sintagmă folosită în art. 46 alin. 1 lit. b) ÅŸi nici principiul referitor la competenÅ£a exclusivă jurisdicÅ£ională a puterii judecătoreÅŸti (caracter expres definit pentru puterea publică prin art. 46 alin. 1 lit. c).
3. Apar principii noi, aplicate doar la anumite categorii socio-profesionale (Cap. VII), care în realitate îÅŸi găsesc aplicare plenară ÅŸi în cadrul puterii judecătoreÅŸti.
Exemplu: criteriul de suprasolicitare neuropsihică (art. 196 din lege, acordat personalului *Å£ii de Conturi care, aÅŸa cum prevede acelaÅŸi text de lege, a fost asimilat cu puterea judecătorească, însă primeÅŸte mai multe drepturi decât cele aparÅ£inătoare statutului cu care a fost asimilat, spre a marca un alt paradox al acestei legi).
4. În Proiectul legii unice de salarizare este o contradicÅ£ie evidentă, chiar la nivelul principiilor generale, în sensul că, deÅŸi se prevede imperativ că „la trecerea de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se va avea în vedere ca nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări”, la secÅ£iunea care vizează Impactul financiar, se reÅ£ine că pentru magistraÅ£i ÅŸi personalul auxiliar de specialitate nivelele salariale sunt reduse faţă de valorile actuale cu -23% ÅŸi respectiv -10%.
De altfel, este de menÅ£ionat că, dintre cele trei puteri în stat doar magistraÅ£ilor le sunt reduse, în mod esenÅ£ial, salariile.
Reducerilor salariale se efectuează în două etape:
- În luna iunie, faţă de salariul lunii mai, prin emiterea adresei nr.76602/03.07.2009, a MJLC – în calitatea sa de ordonator principal de credite ÅŸi înlăturarea abuzivă a sporului de risc ÅŸi suprasolicitare neuropsihică de 50%.
- prin prezentul proiect al legii unice de salarizare – diminuarea salariilor existente în luna septembrie cu încă aproximativ 50%.
5. În aceeaÅŸi ordine de idei, precizăm că în nota de la anexa nr. VI /1, privind coeficienÅ£ii de ierarhizare, ce sunt aplicabili magistraÅ£ilor, este cuprins alături de sporul pentru vechimea în funcÅ£ie ÅŸi sporul pentru vechimea în muncă ÅŸi salariul de merit, în condiÅ£iile în care această ultimă componentă salarială nu mai este aplicabilă magistraÅ£ilor de peste 10 ani.
6. Unul din principiile enunÅ£ate de Proiectul legii de salarizare, ca justificare a sistemului unitar de salarizare, în art. 2 lit. g, încalcă în mod flagrant prevederile art. 6 ÅŸi 13 din ConvenÅ£ia Europeană a Drepturilor Omului, atunci când definind supremaÅ£ia actului normativ, arată că niciun alt act juridic, privind salarizarea personalului bugetar nu poate deroga de la prevederile sale, aspect ce conduce la concluzia că această lege ar fi exceptată controlului judecătoresc, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept. Chiar ÅŸi Legea fundamentală – ConstituÅ£ia ţării – este supusă revizuirii în procedura reglementată de Titlul VII – art.150 – 152.
III. Cu privire la definirea criteriilor de ierarhizare a salariilor
Nu au fost definite studiile aparÅ£inătoare nivelului de bază (studii superioare de lungă durată sau de scurtă durată) ÅŸi nici competenÅ£ele care trebuie să se reflecte în calităţi ÅŸi titluri, neindividualizate în lege (exemplu: titluri academice).
Criteriul care se referă la nivelul studiilor ÅŸi al competenÅ£elor utilizat în crearea noii ierarhii a salariilor de bază nu are un conÅ£inut determinat ÅŸi reflectat în grilă sau coeficienÅ£i.
Exemplu: nu s-a putut identifica acest criteriu ca element de echivalenţă în nici una din cele trei puteri.
Prin urmare, expunerea legii la acest criteriu nu se regăseÅŸte în corpul textelor reglementatoare.
Un alt element de structură a ierarhiei salariale vizează importanţa socială a muncii.
Acest criteriu se regăseÅŸte în diferite categorii de reglementări salariale, fără însă a-i preciza conÅ£inutul. Mai mult, spre exemplu art. 46 – care vizează funcÅ£ionarii publici - se referă la „importanÅ£a socială a muncii”, deÅŸi aceÅŸtia nu se află în raporturi de muncă cu angajatorul, ci doar în raporturi de serviciu cu instituÅ£ia, în timp ce la alte categorii cum ar fi cele prevăzute la Cap. IV ÅŸi V se vorbeÅŸte despre „importanÅ£a socială a funcÅ£iei exercitate”, cu toate că aceÅŸtia se află, în principiu, în raporturi de muncă cu angajatorul, neexercitând vreo funcÅ£ie publică.
Rămâne neelucidat locul unde se regăseÅŸte criteriul de importanţă socială a muncii, cum este el valorizat pe categorii sociale, ÅŸi care este mecanismul gradual de definire a acestui termen pentru a se stabili diferenÅ£ierea între sisteme ÅŸi activităţi, pe de o parte, ÅŸi ponderea acestui criteriu în baza de ierarhizare a salariului pe acest criteriu, pe de altă parte.
Prin urmare, acest criteriu nu poate fi cuantificat în forma fără conÅ£inut, cum este reflectat deja în lege.
Complexitatea ÅŸi diversitatea activităţilor, un alt criteriu de ierarhizare a salariilor, reclamă de asemenea revizuirea lui, întrucât puterea judecătorească este încadrată ca medie pe nivelul 6, deÅŸi substanÅ£a acestui criteriu (complexitate ÅŸi diversitate) impune un nivel superior, cel puÅ£in similar cu a celorlalte puteri în stat, care se raportează la acest nivel plecând de la nivelul 8, în condiÅ£iile în care nu pot exista ierarhii superioare puterilor în stat (consecinţă a nedefinirii conÅ£inutului criteriului anterior).
Criteriul de ierarhizare denumit „responsabilitatea ÅŸi impactul deciziilor”, de asemenea nedefinit în substanÅ£a legii, în cazul puterii judecătoreÅŸti trebuie să fie definitoriu, deoarece reprezintă esenÅ£a actului de justiÅ£ie, ca act de putere.
Impactul deciziilor luate de puterea judecătorească pe scara de influenţă a ierarhiei salariilor de bază ar trebui să urce pe locul 1 în gama criteriilor de ierarhizare ÅŸi de asemenea să diferenÅ£ieze major puterea judecătorească de celelalte puteri.
Expunerea la factori de risc reprezintă un criteriu de ierarhizare de asemenea nedefinit ÅŸi necuantificat. Care este limita inferioară de la care un factor oarecare devine factor de risc ÅŸi în ce s-ar materializa influenÅ£a lui asupra ierarhizării salariilor de bază ÅŸi, mai ales, care este expresia sa bănească.
Criteriul incompatibilităţii ÅŸi conflicte de interese: nu se poate determina maniera în care se regăseÅŸte în coeficienÅ£ii de ierarhizare ÅŸi în nivelul funcÅ£iilor din sistem.
Incompatibilităţile ÅŸi conflictele de interese sunt nominalizate de legile speciale ale fiecărei categorii de persoane *ătite de la buget, în raport de poziÅ£ia pe care o ocupă în sistem.
Apare ilogic a fi inserat acest criteriu doar la unele categorii socio-profesionale, fără a fi corelat cu legile speciale care le-a reglementat.
Exemplu: Nu au fost prevăzute la preşedinţie, parlamentari, alţi demnitari etc.
Criteriul dificultăţii activităţilor specifice: nu este definit şi cuantificat prin lege.
Nu se ÅŸtie exact cărei activităţi i-ar putea corespunde? Unde se regăseÅŸte puterea judecătorească încadrată ca o activitate specifică, dat fiind caracterul general al principiului, aÅŸa cum este prezentat în lege.
Care este semnificaţia de conţinut a criteriului privind condiţiile de acceptare pe post?
Selecţia magistraţilor diferă substanţial de selecţia celorlalte categorii de personal, chiar şi din sistem.
În consecinţă, acest criteriu ar trebui valorizat superior în cazul puterii judecătoreÅŸti, în determinarea coeficienÅ£ilor de ierarhizare a salariilor.
IV. Puterea judecătorească reflectată în legea unică de salarizare
Puterea judecătorească este circumscrisă iniÅ£ial prin art. 1 alin. 1 sintagmei „autoritatea judecătorească” devenită în conÅ£inutul legii, în Cap. IV „JustiÅ£ia” sau „sistemul justiÅ£iei”, înlăturându-se deliberat atributul de putere pe care îl exercită în statul român.
De altfel, reglementarea salarizării puterii judecătoreÅŸti gravitează imprecis între statutul de funcÅ£ionar public ÅŸi cel de personal încadrat cu contract de muncă, atributul de demnitate publică fiind rezervat prin Cap. IX funcÅ£iilor obÅ£inute prin alegeri organizate sau prin numire în condiÅ£iile legii, incluse în Anexa IX, care lipseÅŸte din lege.
E greu de apreciat la acest moment care sunt funcÅ£iile de demnitate publică avute în vedere de reglementare ÅŸi locul acestora în sistemul puterilor în stat, dacă legea a exclus magistratura de la exerciÅ£iul unei funcÅ£iuni de demnitate publică.
Ce conţinut ar trebui să aibă sintagma de demnitate publică?
Care este pragul de la care o activitate devine demnitate publică într-un stat ÅŸi cum se reflectă cuantificat în ierarhia salariilor?
Există vreo corelaÅ£ie de conÅ£inut între puterea judecătorească, celelalte puteri în stat ÅŸi demnitatea publică?
Dacă această corelaÅ£ie există, cel puÅ£in în spiritul ConstituÅ£iei care, în art. 1 alin. 4 se referă la puterile în stat ÅŸi echilibrul lor, de ce grila de salarizare a puterii judecătoreÅŸti pleacă de la nivelul 6, în timp ce la celelalte puteri acest nivel nu există, încadrarea în grila puterii respective în stat făcându-se până la nivelul minim de 10,35 pentru puterea legislativă ÅŸi administrativă, în timp ce alte structuri care nu sunt de putere primesc un coeficient superior puterii judecătoreÅŸti (11,75 pentru Consiliul ConcurenÅ£ei; 10,35 pentru C.N.A.; 10,35 pentru C.N.S.A.S., potrivit Anexei I/1 din lege). În realitate, nici la vârful ierarhiei, puterea judecătorească nu este egală cu celelalte puteri în stat, din moment ce grila de salarizare a PreÅŸedintelui României este de 15, în timp ce PreÅŸedintele I.C.C.J. are 14,5.
Trebuie imperios a se determina faptul că puterea judecătorească este compusă din magistraÅ£i, care nu pot fi echivalaÅ£i ca salarizare cu personalul încadrabil al celorlalte puteri în stat, aÅŸa cum este cazul personalului ce exercită funcÅ£ii de demnitate numite care, nefiind putere în stat, au grila de salarizare dublată faţă de magistraÅ£i (Curtea ConstituÅ£ională, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, AdministraÅ£ia PreÅŸedinÅ£iei României), ci cu persoanele care exercită acele puteri în sine. Cu acestea ar trebui realizat echilibrul în materie de salarizare, adică echivalarea bazei de salarizare între puterile în stat, cu păstrarea corespunzătoare a nivelului de standard 1 – 15.
Or, în realitate, magistraÅ£ii sunt echivalaÅ£i cu personalul încadrat la celelalte puteri, prin ÅŸtergerea atributului de putere în stat, aÅŸa cum rezultă din situarea în poziÅ£ia standard 6 – 7.
DiluÅ£ia noÅ£iunii de putere în stat este reflectată de grila de salarizare care coboară spre raportul 1 - 15 la nivelul funcÅ£ionarului public, ori toate aceste structuri fiind în grilă superioare puterii judecătoreÅŸti.
Chiar dacă toate funcÅ£iile de demnitate publică prevăzute în Anexele IX 1 ÅŸi IX 2 pot fi comparate constituÅ£ional cu puterea judecătorească, acestea au coeficienÅ£i de ierarhizare de peste 10, iar diferenÅ£ele dintre funcÅ£iile de conducere ÅŸi cele de execuÅ£ie sunt nesemnificative, contrar situaÅ£iei în care se află justiÅ£ia, unde discrepanÅ£ele salariale reÅ£inute în proiectul legii unice ÅŸi care îi privesc pe magistraÅ£i ÅŸi personalul auxiliar de specialitate, conduc la concluzia unei intenÅ£ii de subordonare implicită, contrar celor afirmate drept principiu de bază, ÅŸi anume asigurarea unei independenÅ£e financiare reale.
Astfel, un judecător de la Curtea ConstituÅ£ională , fără a distinge, are un coeficient de ierarhizare de 12,80, în timp ce un judecător de la Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie cu maximul de vechime în muncă ÅŸi în funcÅ£ie va beneficia doar de un coeficient de 8,65.
De asemenea, ÅŸi funcÅ£iile de demnitate publică cele mai puÅ£in importante în cadrul organelor autorităţii publice sunt indemnizate prin aplicarea unor coeficienÅ£i de ierarhizare superiori comparativ cu orice judecător din România. Astfel, un consilier de conturi (Curtea de Conturi) primeÅŸte 10,40; un consilier de stat (Secretariatul General al Guvernului; AdministraÅ£ia PrezidenÅ£ială) primeÅŸte 10,35; un secretar general adjunct al Camerei DeputaÅ£ilor ÅŸi Senatului primeÅŸte 10,35; un consilier de concurenţă (Consiliul ConcurenÅ£ei) primeÅŸte 10,65; un membru (Consiliul NaÅ£ional al Audiovizualului) primeÅŸte 10,35; un membru (Consiliul NaÅ£ional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) primeÅŸte 10,35, iar toÅ£i senatorii ÅŸi deputaÅ£ii – reprezentaÅ£i ai puterii legislative primesc 10,35.
SituaÅ£ia salarială a unui judecător cu grad de judecătorie, cu peste 20 de ani vechime în funcÅ£ie, ce primeÅŸte un coeficient de ierarhizare de 4,80, nu poate fi comparată nici măcar cu cea mai joasă funcÅ£ie de demnitate publică reÅ£inută în Anexa IX 3, ÅŸi anume un viceprimar de comună de categoria a III-a, care primeÅŸte 4,90, cum de altfel, situaÅ£ia sa salarială este comparabilă cu cea a unui bibliotecar de gradul I, care în orice lege ÅŸi oriunde nu a exercitat vreodată o funcÅ£ie publică.
Lipsa unei corelări între coeficienÅ£ii stabiliÅ£i pentru magistraÅ£i ÅŸi cei stabiliÅ£i pentru personalul auxiliar.
Astfel, pentru grefierul ÅŸef cu studii medii, indiferent de vechime în muncă este stabilit un coeficient de 4,20, mai mare decât al unui judecător cu 3-5 ani vechime cu grad de judecătorie (4,05), grefierul ÅŸef cu studii superioare ajunge la salariul unui judecător cu grad de tribunal (4,80), arhivarul (studii medii) are un coeficient mai mare (de 2,85) decât judecătorul/procurorul cu 2-3 ani vechime (2,65).
Pe de altă parte, nu au fost înlăturate în niciun mod nici discriminările existente în sistemul de salarizare între judecătorii de la primele trei instanÅ£e (judecătorii, tribunale ÅŸi *Å£i de apel) ÅŸi procurorii de la parchetele de pe lângă acestea, pe de o parte, ÅŸi procurorii D.I.I.C.O.T ÅŸi D.N.A. pe de altă parte, - întrucât aceÅŸtia din urmă, chiar dacă nu sunt numiÅ£i în funcÅ£ii de execuÅ£ie în condiÅ£iile susÅ£inerii unui examen, aÅŸa cum se întâmplă cu toÅ£i ceilalÅ£i magistraÅ£i, sunt salarizaÅ£i la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie.
Se înfrânge un principiu de bază, ÅŸi anume cel al unităţii procesului penal, în condiÅ£iile în care urmărirea penală are o recunoaÅŸtere superioară judecăţii, deÅŸi aceasta din urmă este, la rândul ei, guvernată de un principiu esenÅ£ial - ÅŸi anume acela al nemijlocirii – prin intermediul căruia întreg probatoriul din faza urmăririi penale este readministrat în instanţă.
Nu poate fi luată nici o măsură preventivă fără a fi încuviinÅ£ată de un judecător, care - deÅŸi dispune în sensul arestării preventive, a percheziÅ£iei, a interceptării telefonice, a interzicerii părăsirii unei localităţi ÅŸ.a.m.d., verificând corectitudinea ÅŸi legalitatea întregii urmăriri penale, în condiÅ£ii de competenţă materială identică în administrarea cauzelor – primeÅŸte drepturi salariale mult inferioare unui procuror D.I.I.C.O.T. sau D.N.A.