Video DIZGRAŢIAŢII Povestea copiilor de după gratii :“Noi aici rămânem puţin cam pe loc, pierduţi în timp”

242 de copii sau tineri care tocmai au ajuns la majorat îşi ispăşesc pedepsele în Centrul de Detenţie Craiova. Câţiva angajaţi încearcă să îi convingă că după eliberare o pot lua de la capăt pe alt drum. Despre temerile tinerilor aflaţi mai multe într-un material din campania #DIZGRAŢIATII.

6060 afișări

Înfiinţat în data de 16 mai 1993 ca şcoală de muncă şi reeducare, ulterior Penitenciar pentru Minori şi Tineri, Centrul de Detenţie Craiova găzduieşte astăzi 242 de deţinuţi, minori şi tineri, fete şi băieţi. capacitatea de cazare fiind de circa 500 locuri. Situat în zona Termocentralei Craiova 2, pe strada Bariera Vâlcii, centrul de detenţie este locul în care minorii şi tinerii care au încălcat legea îşi ispăşesc pedepsele şi în care personal specializat încearcă să îi aducă pe „drumul cel bun”.

Bianca Mihaela Ciobanu are 19 ani şi este din Oneşti, judeţul Băcău. A ajuns în Centrul de Detenţie Craiova în 2014, după ce a fost condamnată pentru complicitate la viol. Am stat de vorbă cu ea în camera în care este deţinută, o cameră relativ curată, ordonată. Doar prin unele colţuri ale zidurilor vopseaua s-a decojit.

„În 2014 am avut o relaţie cu un băiat din care a rezultat un copil, iar în ziua în care m-am externat din spital cu băieţelul meu, care acum are trei anişori, l-am prins în pat cu o altă femeie. Atunci, pe loc, ne-am despărţit, iar după o perioadă de două luni şi jumătate am vrut oarecum să mă răzbun pe fata respectivă. Am chemat-o într-un apartament la o prietenă, cu vorba: hai la o cafea, să vorbim, să lămurim unele lucruri. După care l-am chemat şi pe fratele meu, l-am drogat şi oarecum l-am prostit s-o violeze. Ea s-a opus, între timp sunase bunica ei, i-am luat telefoanele ca să nu poată să ia legătura cu nimeni să nu cumva să vină careva în apartament. Totul s-a terminat după trei ore, fiecare a plecat la casa lui, iar după două săptămâni ne-au arestat”, povesteşte Bianca.

Spune că regretă fapta comisă şi îl consideră vinovat pentru greşeala ei, pe fostul iubit.

„Eu am ajuns aici, oarecum din cauza lui. Mi-aş fi dorit o relaţie serioasă şi o familie pentru că eu nu am avut parte. Din cauza alcoolului, tata o bătea mereu pe mama şi pe noi când ne băgam ne bătea şi pe noi. La vârsta de 10 ani părinţii mei au divorţat, iar după doi ani de zile mama a plecat în Anglia unde este şi acum şi noi am rămas cu bunica. Noi ne-am luat-o în cap, o minţeam mereu pe bunica că mă duc la şcoală dar nu mergeam. Fratele meu fiind mai mare decât mine cu trei ani era deja în anturaje proaste”, mai spune tânăra.

Bianca Ciobanu ar urma să fie eliberată peste şase luni. Se teme însă de reacţia oamenilor, de faptul că va fi judecată.

„Pe mama şi acum o simt dezamăgită când vorbesc cu ea la telefon. Chiar dacă îi spun că sunt bine, că nu fac prostii, că nu am rapoarte şi că particip la toate activităţile, încă mai stă cu teamă în suflet că oricând aş putea să fac ceva şi .. Mai am şase luni de stat aici. Când am să ies o să am impresia că toată lumea se va uita la mine diferit, că mă vor critica pentru faptul că am ajuns aici şi nimeni nu va sta să asculte povestea, ce a fost de fapt. De când am ajuns aici m-am gândit ce vor spune rudele, ce vor spune prietenii, foştii colegi de şcoală. Nu aş mai vrea să stau în România. Aş vrea să plec la mama, pentru că aici, dacă mă voi duce înapoi la Oneşti nu vreau să mă apuc iar de anturaje. Acolo voi fi alături de mama. Voi lua copilul cu mine, o s-o las pe mama să aibă grijă de el şi eu am să muncesc”, spune ea.

Deşi se află după gratii, Bianca mărturiseşte că în Centrul de Detenţie Craiova a descoperit talente pe care nu credea că le are: „Aici am învăţat să recit o poezie aşa cum trebuie. Am învăţat să fac piese de teatru. Nu am crezut niciodată că am să ajung măcar să particip la aşa ceva, am învăţat să brodez, să fac costume populare. Afară, când îmi spunea mama sau altcineva uite tu ai putea să faci asta mi se părea că nu sunt eu pentru aşa ceva. Dar aici, că am vrut, că nu am vrut, am făcut ca să îmi fie mie bine. Şi când am făcut ceva, am făcut cu drag. Fac multe activităţi aici. Începând de la muncă. Dau masa pe secţie la celelalte fete, fac curăţenie. Am învăţat foarte multe lucruri din care chiar poţi face bani”.

Colega de cameră a Biancăi, Ipek Neagu, în vârstă de 19 ani, din Bucureşti se află de patru luni în Centrul de Detenţie Craiova. Ea a fost condamnată pentru instrigare la viol. La fel ca Bianca, Ipek este mamă încă de când era minoră.

„Când aveam 15 ani am făcut o boacănă. Am fost într-un apartament cu nişte prieteni şi ne-am îmbătat. Eu am bătut-o pe fată şi apoi am avut puterea de a convinge un băiat să se culce cu ea. Eu nu am ştiut nimic până la vârsta de 18 ani, atunci am început să primesc citaţii şi pe 29 noiembrie 2016 m-au arestat 2 ani şi şase luni. A fost groaznic. Pe 28 au venit şi mi-au luat buletinul şi mi-au zis: Mâine să-ţi faci un mic băgăjel că o să te ducem undeva. Şi mi-am dat seama că mă arestează şi mă aduce aici. N-am dormit toată noaptea, mi-a fost greu să mă despart de copil. Băieţelul meu are doi ani şi 8 luni Mi-e greu fără el, trebuie să vină acum, în mai de ziua mea, să vină la mine. Este cu tatăl lui şi îl cheamă Mario”, spune Ipek.

După ce îşi va ispăşi pedeapsa, Ipek se gândeşte să îşi găsească un loc de muncă pentru a-şi întreţine copilul.

Tânăra spune că nu realizează nici acum de ce a comis fapta pentru care a fost condamnată şi le transmite adolescentelor: „Să nu se lase influenţate de anturaj, de băieţi, să nu consume alcool, cel mai important să-şi asculte părinţii, să-şi vadă de şcoala lor, de copilăria lor, pentru că vor ajunge aici”.

Băieţii deţinuţi în Centrul din Craiova nu vorbesc la fel de uşor despre faptele lor. Unora, cum este Alexandru Drăghicescu, din Movileni judeţul Olt, le este „ruşine” de ceea ce au făcut.

Tânărul, de 20 ani, a fost arestat pe 28 noiembrie 2016, după ce a lovit un alt tânăr cu un topor. Victima sa a ajuns la spital şi a avut nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

„Mă înjura şi s-a acumulat. Eu băusem în seara aia. M-am dus acasă şi mi-am adus aminte că mi-am uitat geaca în bar şi m-am întors să o iau. Când am plecat de acasă am luat toporul. Dar nu l-am luat ca să lovesc pe cineva ci ca să mă feresc de câini pe uliţă pe acolo. M-am întâlnit cu el şi l-am lovit. Nu l-am lovit tare şi s-a zgâriat. Regret, mi-e şi ruşine. Dacă nu beam sigur mă controlam, a fost reacţie pe moment...”, spune el.

Alexandru mărturiseşte că nu i-a fost uşor în momentul în care a ajuns după gratii: „Sincer primele zile au fost grele. Acum sunt ok cu băieţii, suntem cinci în cameră. Dar nu am fost prima dată în camera asta, am fost în alta. Nu m-am înţeles prima dată cu băieţii acolo”.

Alexandru plănuieşte ca după ispăşirea pedepsei să investească în agricultură.

“Înainte să mă aducă aici munceam, am fost în afară, munceam şi aici în România. M-am apucat de muncă la 18 ani, am vrut să fiu mai independent, să nu mă ajute părinţii foarte mult. Aş vrea să investesc la ţară în pământ, vreau să înfiinţez o societate comercială agricolă”, spune tânărul.

Lui Cristian Micu, de 20 ani, din Jidvei judeţul Alba, îi este teamă însă să-şi facă planuri: „Când se va apropia eliberarea atunci am să mă gândesc mai serios. Nu ştiu exact când va fi şi ce posibilităţi o să am. Mă gândesc că o să se schimbe multe lucruri cel puţin în următorii doi ani. Lumea în general se schimbă iar noi aici rămânem puţin cam pe loc, pierduţi în timp”.

Cristian Micu se află de şase luni în Centrul de Detenţie Craiova, el fiind condamnat pentru tentativă de omor.

„Aveam nişte conflicte mai vechi cu o persoană şi în luna decembrie 2013 ne-am întâlnit la petrecerea unui prieten comun, iar spre dimineaţă fiind alcoolizaţi ne-am cam bătut. L-am bătut destul de grav, ceea ce i-a pus viaţa în pericol şi a dus la acuzaţia de tentativă de omor. A avut nevoie de 35 de zile de spitalizare”, spune Cristian.

Cristian îşi continuă studiile în cadrul Şcolii Speciale din Centrul de Detenţie, alături de alţi aproape 80 de minori şi tineri.

În Centrul de Detenţie Craiova funcţionează o şcoală de sine stătătoare, fiind vorba despre Şcoala Profesională Specială, subordonată Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj. Aici se fac cursuri atât pentru învăţământ primar, cât şi gimnazial şi profesional, iar din toamnă ar putea fi introdusă în planul de învăţământ şi clasa a XII-a.

„Pe lângă activitatea şcolară, în Centru se desfăşoară şi activităţi de formare profesională, în vederea dobândirii unei meserii pentru a-şi găsi mai uşor de lucru când pleacă de aici, sau chiar pentru a fi folosiţi în atelierele pe care le avem în centru. În cursul acestui an am desfăşurat un curs de calificare, cu Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în meseria de frizer, iar în acest moment sunt aproape de finalizarea acestui curs”, declară Doina Ciotir, director integrare socială în cadrul şcolii.

În Centru sunt amenajate o serie de ateliere, majoritatea prin proiecte cu finanţare europeană, ateliere de fier forjat, tâmplărie lemn, tâmplărie PVC şi tipografie flexografie. Aici tinerii deţinuţi pot alege să muncească, iar pentru asta sunt plătiţi, penitenciarul executând produse şi pentru agenţi economici.

„Comenzile din afară sunt mai greu de primit, nu întotdeauna suntem competitivi, noi trebuie să asigurăm cel puţin salariul minim pe economie copiilor care lucrează în atelier. Ei vor beneficia de o parte din salariu pe perioada detenţiei pentru a-şi achiziţiona diverse bunuri, o parte îi rămâne în cont pentru liberare, iar o parte revine centrului”, mai afirmă directoarea Ciotir.

Pe lângă aceasta, deţinuţii sunt angrenaţi în diverse programe şi activităţi menite să diminueze carenţele lor educative sau de natură psiho-socială, fiind vorba despre programe de educaţie civică, educaţie pentru familie, educaţie prin sport, ori artă.

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici