Numărul copiilor din România scade. Pe ce loc se află ţara noastră în clasamentul privind ponderea populaţiei

Conform datelor Eurostat, în România anului 1990 23,7 la sută din totalul populaţiei era reprezentat de copii de până la 14 ani. Două decenii mai târziu, în 2010, statistica arată că ponderea copiilor în totalul populaţiei a scăzut la 15,2 la sută. Scăderea de 8,5 la sută este a patra cea mai mare înregistrată în această perioadă în statele Uniunii Europene, mai relevă studiul citat.

În 1990, în actualul spaţiu al Uniunii Europene, cea mai mare pondere a copiilor de până în 14 ani în totalul populaţiei se înregistra în Irlanda - 27,4 la sută dintre irlandezi aveau atunci până în 14 ani. În ciuda unei scăderi importante a acestui procentaj, de 6,1, Irlanda a rămas şi în 2010 statul UE cu cei mai mulţi copii: 21,3 la sută din numărul total al locuitorilor ţării aveau până în 14 ani, la mai bine de două procente în faţa următorului stat european în acest clasament, Franţa, cu 18,5 la sută.

În 1990, Irlanda era urmată în acest clasament, la mică distaţă, de Slovacia şi Polonia, care însă nu au reuşit să rămână în top şi 20 de ani mai târziu, înregistrând, conform Eurostat, cele mai mari scăderi ale procentului de copii în totalul populaţiei: de 9,8 şi, respectiv, 9,9 la sută.

În ciuda scăderii numărului de copii români în ultimii 20 de ani, numărul famiilor cu copii din ţara noastră a rămas în ultimii ani sensibil mai mare decât media europeană: în România în jur de şase familii din zece au copii, în timp ce ponderea acestora în Uniunea Europene este foarte aproape de jumătate.

Ponderea cea mai mare a vârstnicilor în totalul populaţiei se înregistrează în Germania, unde în anul 2010 20,7 la sută din populaţie avea cel puţin 65 de ani.

Germania este, de altfel, şi ţara cu cea mai mare creştere a ponderii vârstnicilor înregistrată din 1990 până în 2010: de la 14,9 la 20,7. O creştere comparabilă a procentului de vârstnici în totalul populaţiei a avut în aceşti 20 de ani Slovenia, de la 10,6 în 1990 la 16,5 2010.

În aceeaşi cercetare, specialiştii citaţi de Eurostat au analizat şi vârsta medie la care femeile din fiecare stat UE nasc. S-a constatat că tendinţa în ultimilor câţiva ani este ca româncele să nască la 25-26 de ani, în timp ce femeile din alte state europene precum Irlanda, Spania, italia, Luxembourg sau Olanda o fac la peste 30 de ani.

Diferenţa de vârstă nu este însă decisiv în favoarea României atunci când vine vorba despre fertilitate. Dacă în 1990 femeile din România năşteau în medie de 2,43 de ori, în 2003 procentajul scăzuse la aproape jumătate. În ultimii ani procentul de naşteri în rândul femeilor române a revenit pe un trend crescător, ajungând de la 1,27 în 2003 la 1,38 în 2009.

Tendinţa din ultimii ani de scădere a natalităţii în statele UE poate fi explicată printr-un alt studiu dat publicităţii recent, de această dată de UNICEF. Potrivit acestuia, peste 13 milioane de copii care locuiesc în cele 27 state membre ale UE, cărora li se adaugă în această cercetare, Norvegia şi Islanda, trăiesc în sărăcie şi nu au strictul necesar pentru un trai sănătos şi o devenire normală.

"În timp ce dezbaterile legate de măsurile de austeritate şi tăierile de cheltuieli cu asistenţa socială se intensifică, un nou raport scoate la iveală gradul de sărăcie şi lipsurile cu care se confruntă copiii din statele considerate între cele mai avansate din punct de vedere economic în întreaga lume", scriu reprezentanţii UNICEF într-un comunicat pe această temă postat pe site-ul propriu în urmă cu două zile.

Potrivit datelor UNICEF, în prezent, în cele mai dezvoltate 35 de ţări ale lumii trăiesc în sărăcie aproximativ 30 de milioane de copii.

Studiul UNICEF a ajuns însă şi la o concluzie: politicile guvernamentale sunt decisive în ceea ce priveşte impactul asupra vieţii copiilor. Această concluzie a reieşit în urma comparaţiilor făcute între state cu economii aproximativ la fel dezvoltate şi cu un venit pe cap de locuitor apropiat ca valoare. De exemplu, susţin cei de la UNICEF, numărul copiilor ale căror vieţi sunt marcate de lipsuri este semnificativ mai mic în ţări precum Danemarca şi Suedia decât în Belgia sau Germania, state cu performanţe economice apropiate din punct de vedere statistic.