Garguiele de pe Domul din Milano pot fi adoptate, contra unei donaţii

În total, 135 de garguie în stare deplorabilă sunt propuse spre a fi „adoptate” de donatorii potenţiali, care trebuie să se conecteze pe site-ul oficial al monumentului pentru a face o donaţie (între 10 euro şi 100 de euro).

Catedrala, a cărei construcţie a început în 1387, domină, prin silueta ei înaltă din marmură, piaţa în care au loc marile evenimente care marchează viaţa oraşului Milano, al cărui simbol a devenit de-a lungul timpului.

Însă, în faţa intemperiilor şi a poluării, faţada ei din marmură trebuie reînnoită la fiecare 70-80 de ani, o muncă laborioasă şi adeseori costisitoare, mai ales în aceste vremuri marcate de criza economică.

Un pilot a fost prins pe aeroport cu 70.000 de pastile de ecstasy după ce s-a aflat la manșă sub influența drogurilor

Pentru a încuraja donaţiile, administratorii Domului din Milano au decis ca donatorii care vor contribui cu sume mai mari de 100.000 de euro să aibă privilegiul de a-şi grava numele la baza unui gargui.

Garguiele (denumire ce provine din cuvântul latin „gurgulio”, care înseamnă „gât” sau „esofag”) sunt sculpturi tipice ale artei gotice, reprezentând în general figuri groteşti, destinate evacuării apei de ploaie de pe acoperiş.

129 din cele 135 de garguie ale Domului din Milano nu au scrise pe ele niciun nume, ci doar un număr.

„Fabrica catedralei (compania însărcinată cu lucrările de construcţie şi de restaurare a catedralei) vrea să îi implice pe milanezi şi pe cetăţenii din lumea întreagă ca protagonişti în istoria catedralei (…), un bun de o valoare inestimabilă, care aparţine omenirii întregi”, se afirmă într-un comunicat postat pe site-ul oficial al Domului din Milano.

Reprezentanţii acestei companii afirmă că au primit, de la lansarea iniţiativei, pe 16 octombrie, opt donaţii de 100.000 de dolari, cărora li se adaugă mai multe donaţii de valori mai mici, care totalizează 10.000 de euro.

Această iniţiativă reprezintă o adevărată „mană cerească” pentru monument, într-o perioadă în care sectorul cultural este unul dintre cele mai afectate de bugetele de austeritate adoptate în ultimii ani în Italia. Statul italian alocă doar 0,21% din buget pentru Cultură, în condiţiile în care Italia deţine aproximativ jumătate din obiectivele incluse în patrimoniul cultural mondial.