Nu sunt un simpatizant al lui Cristian Popescu-Piedone, cel care, în această dimineață, este ținta unei mari operațiuni de tip DNA — adică o operațiune 99% mediatică: control, ridicarea omului de acasă. Și l-ați recunoscut, da? Pentru că apoi presa sistemului… dum-dum, dum-dum, să dea ea documente. Am văzut deja tot „patentul” operațiunilor mediatice în stil breaking news ale DNA și ale parchetului. Le-am regăsit în această dimineață.
Cristian Popescu-Piedone este suspectat că ar fi anunțat un control pe care urma să-l efectueze el însuși proprietarului hotelului Intercontinental din Sinaia, iar, în consecință, au loc zeci de percheziții, iar omul este luat de acasă. Bine, mă, am înțeles, dă-o-ncolo! De ce trebuie să faci zeci de percheziții? Ca să descoperi ce? Că l-a sunat el pe ăla? Iarăși telefonul ăla… Dar e bine: vin mascații, alți bandiți, alți puturoși, alți tipi cărora le put picioarele, moletierele… Știți voi — jandarmi, polițiști, instituțiile de forță ale României, și, da, mascații care vin să-l ridice. Pe cine, mă? Pe omul ăla de o sută și ceva de kilograme, să-l ridici de acasă cu mascații? Dă-o cu ăla, cu berbecele!
Și când am văzut această operațiune în dimineața asta, a fost un prilej pentru mine să precizez că nu sunt un simpatizant. Nu am fost de acord cu el, am urmărit manevrele lui din campania electorală, în urma cărora a fost scoasă din joc Gabriela Firea, și a devenit primar Nicușor Dan. Deci, nu știu voi cum vedeți, dar Piedone n-a făcut altceva decât să îndeplinească unul dintre punctele planului sistemului — acela de a-l aduce pe Nicușor Dan unde e acum. Așa a făcut parte din joc.
Bun, nu contează. Când a fost numit, în februarie 2025, de către premierul Marcel Ciolacu la ANPC, am început să-i urmăresc acțiunile. El s-a definit în ochii poporului român, al amărâtului popor român, ca un tip „fără mamă, fără tată”.
A început să controleze multinaționale, firme, fără să țină cont de cum sunt ele structurate. Și m-am uitat și am zis: „Păi stai, ceva e în neregulă.” Cristian Popescu-Piedone nu știe pe unde calcă, nu știe cum să controleze multinaționalele din România.
Păi, mă, dacă ai controlat o multinațională, nu știu, una franceză, vine ambasadorul Franței și bate cu pumnul în masă la președinte. Chiar credeți că România acționează de capul ei? Vă dau eu zeci de exemple. Îmi povestea cineva că ăștia de la multinaționale nici hârtia igienică nu o plătesc. Le-o dăm noi gratis. Multinaționalele… Hai să fim serioși, dar nici chiar așa.
Și mă întrebam de ce o priveam cu uimire? Stimați telespectatori. Una dintre formele de acțiune ale sistemului mafiot — pentru că atunci când zic „sistem”, mă refer la un sistem mafiot — este această rețea. Sistemul nu este în România o mașinărie care acționează în interesul național. Nu. Este un sistem mafiot, o mașinărie din care fac parte niște tipi care, când pleacă…
Ați văzut, apropo de Coldea și de ceilalți — sunt „înhățați” de ăia noi. Deci nu e vorba neapărat de persoane, ci de sistem. Ați văzut în cazul Coldea, da? Ai plecat din sistem — gata, devii victimă. Victima noilor tipi din sistem. Întrebam pe cineva: „Mă, dar cum au avut curajul ăștia să se ia de Coldea? Că totuși a fost la SRI!” Și mi s-a răspuns: „Florian Coldea este în rezervă.”
Cei care îl „înhață”, procurorii, mă rog, și alții care îl atacă, sunt activi. Când ești în rezervă, nu mai contezi. Bun. Și una dintre formulele de atac este prin ANAF, în principal, ANPC, Pompieri… Tot ce ține de instituții de control este în slujba sistemului mafiot. Și atunci, dacă deranjezi, îți trimit control și te-a luat dracu’ cu tot cu firmă. Sau, dacă ești „în regulă”, nu-ți trimit nimic.
Mă uitam la Cristian Popescu-Piedone cum călca firme și persoane despre care știam că vor deranja sistemul. Și mă întrebam: „Mă, când o să reacționeze sistemul?” Mă așteptam, când a venit Ilie Bolojan — care este și el un om al sistemului — să-l dea afară, pentru că ANPC depinde de premier. Dar n-au făcut-o. Și atunci am înțeles că această operațiune este cusută cu ață albă.
Deci Piedone, care era șeful ANPC-ului, trebuia să pună la cale un control și să-l anunțe pe acel patron. Nu l-a ținut secret. I-a spus omului: „Bă, nu mergem acolo.” Nu știu de ce trebuia neapărat la hotelul ăla, că sunt atâtea complexe…
Bun, a dat telefon. Hai să zicem că a dat telefon. E vreo dovadă că a luat bani? Nu contează. Contează doar „răul” comis. Așadar, această afacere este dovada că sistemul mafiot este foarte puternic.