„Statul român trebuie să clarifice urgent situația activelor Lukoil, de pe teritoriul țării, pentru a nu fisura securitatea energetică. Subiectul sancțiunilor impuse de SUA companiei Lukoil trebuie tratat cu maximă seriozitate. Nu e o chestiune îndepărtată sau pur politică – ne privește direct, pentru că în România operează rafinăria Petrotel Ploiești și rețeaua Lukoil România, cu peste 320 de stații de carburanți, controlate printr-o companie cu sediul în Elveția. Avem de făcut niște pași, în ritm alert. Să clarificăm, cu celeritate, dacă activele Lukoil din România se află ”pe lista neagră” a OFAC- Oficiul pentru Controlul Activelor Străine al SUA”, scrie pe Facebook Virgil Popescu.
Dacă se confirmă informația, el afirmă că România trebuie să deschidă repede un dialog formal cu OFAC și cu Comisia Europeană, pentru a obține o clarificare scrisă privind statutul operațiunilor.
„Mai mult chiar, poate solicita o licență temporară care să permită menținerea operațiunilor strict necesare – salarii, siguranță, protecția mediului, în paralel cu pregătirea unei eventuale vânzări către un cumpărător care nu are legături cu Rusia. Obiectivul este unul simplu: Transparența și tranșarea situației va oferi predictibilitate, ca orice bancă, companie sau partener comercial să știe clar dacă și până când poate colabora legal cu Petrotel și Lukoil România. În paralel, statul trebuie să se pregătească tehnic și logistic, astfel încât oprirea sau schimbarea proprietății Petrotel să nu afecteze alimentarea pieței. Cum face asta: prin dialog cu producătorii, pentru maximizarea producției la celelalte rafinării (Petrobrazi, Petromidia); prin importuri suplimentare de produse petroliere prin Constanța și alte terminale europene; prin contracte preventive cu traderi care nu sunt afectați de sancțiuni. Să ne asigurăm că avem acoperire pentru cel puțin 90 de zile de consum, conform obligațiilor europene”, adaugă europarlamentarul liberal.
Popescu relatează cum, în perioada în care era ministru, „o dezinformare a produs o panică nejustificată”.
„Deci e cazul să învățăm din lecțiile de atunci! Pregătirea și adoptarea, în regim de urgență, a unei legislații speciale pentru active energetice critice. Pentru a avea cadrul legal pentru numirea unui administrator special de stat, care să asigure continuitatea activității unei companii controlate de entități sancționate, pregătirea vânzării către un investitor cu aprobarea prealabilă a SUA, și transparență totală în proces, pentru a evita orice acuzație de abuz sau favoritism. Și de ce nu am încuraja ca investitorul să fie inclusiv din SUA, un partener strategic al țării noastre în domeniul energiei, sau din alt stat UE sau NATO? Ce ne mai rămâne de făcut? Dacă vânzarea nu se poate face în aceste condiții, România poate apela la o soluție de ultimă instanță: înghețarea drepturilor acționarului sancționat și administrarea temporară de stat, urmată de privatizare către un investitor eligibil – cu o compensație corectă, pentru a evita litigii internaționale. Ar fi de dorit ca BNR, Ministerul Finanțelor și Ministerul Energiei să publice un ghid comun, care să explice ce tipuri de plăți și tranzacții sunt încă permise, în ce condiții și până când (în funcție de licențele sau derogările obținute). Mesajul politic final trebuie să fie limpede: România nu închide ochii la sancțiuni, ci găsim soluții pentru a ne întări securitatea energetică. Folosim acest moment ca să scoatem infrastructura critică din influența rusă și să o transformăm într-un pilon european al energiei”, încheie Popescu.