Primarul General al Municipiului București este una dintre cele mai vizibile și influente funcții locale din România, dar puterea sa este mult mai limitată decât se crede. Deși gestionează servicii publice esențiale și coordonează proiecte majore ale orașului, deciziile importante sunt controlate de Consiliul General, de legislația națională și de relația cu primăriile de sector.
Mai jos sunt, pe înțelesul tuturor, atribuțiile reale ale Primarului General al Capitalei – și limitele legale care îi restrâng puterea.
Primarul General administrează o parte importantă din infrastructura și serviciile mari ale Bucureștiului. Printre responsabilitățile sale directe se numără:
Alimentarea cu apă
Încălzirea centralizată (sistemul de termoficare)
Transportul public
Principalele bulevarde și artere majore ale orașului
În exercitarea acestor atribuții, primarul implementează hotărârile aprobate de Consiliul General, forul deliberativ cu 55 de consilieri care decid direcția administrativă și politică a Capitalei.
Gestionarea financiară este una dintre cele mai importante responsabilități ale Primarului General, însă puterea este limitată:
Întocmește bugetul local, dar acesta intră în vigoare numai după aprobarea Consiliului General.
Verifică încasările și cheltuielile, asigurându-se că respectă planul aprobat.
Supraveghează aplicarea hotărârilor Consiliului de către aparatul administrativ.
Este obligat să sesizeze prefectul în maximum 3 zile dacă observă ilegalități în deciziile Consiliului General.
Prefectul are, la rândul său, posibilitatea de a suspenda hotărârile CGMB și de a declanșa controlul de legalitate.
Primarul General contribuie la funcționarea zilnică a orașului și la protecția cetățenilor, însă competențele sale sunt administrative, nu operative:
Organizează curățenia orașului și gestionarea unor servicii de utilitate publică.
Repartizează locuințele sociale.
Colaborează cu Poliția și Jandarmeria pentru măsuri de siguranță, însă nu are autoritate operativă asupra acestor instituții.
Coordonează activitățile aparatului propriu al primăriei.
Poate constitui colective de lucru pentru proiecte complexe.
Reprezintă Capitala în relațiile cu alte instituții publice și organizații.
Atribuțiile primarului sunt reglementate strict pentru a menține un echilibru între funcții și instituții. Cele mai importante limite sunt:
Nu poate adopta singur proiecte majore, investiții mari sau modificări bugetare.
Nu poate aproba bugetul fără votul Consiliului General.
Poliția are conducere proprie și se subordonează structurilor naționale.
Primarul exercită doar control administrativ și preventiv, nu operațional.
Primarii de sector administrează străzile secundare, salubrizarea locală, unele servicii sociale.
Primarul General gestionează infrastructura principală și serviciile mari ale orașului.
Primarul General se întâlnește lunar cu primarii de sector pentru coordonare.
Activitățile celor două niveluri administrative trebuie armonizate permanent.
Rolul său este gândit de legiuitor astfel încât:
să nu existe concentrarea puterii la nivelul unui singur edil,
orașul să funcționeze prin colaborarea tuturor instituțiilor locale,
prefectul, ca reprezentant al Guvernului, să asigure legalitatea deciziilor locale.
Deși Primarul General este figura centrală a administrației bucureștene și gestionează serviciile cele mai importante ale orașului, puterea sa este una echilibrată și strict reglementată. Cele mai multe dintre deciziile majore trebuie validate de Consiliul General, iar colaborarea cu primarii de sector, cu prefectul și cu instituțiile naționale este esențială.
Funcția are o vizibilitate uriașă, dar atribuțiile reale sunt împărțite între mai multe structuri – tocmai pentru a preveni dezechilibrele administrative și pentru a asigura o guvernare locală transparentă.