Guta poate părea o boală medievală, ceva studiat la orele de istorie ca fiind cauza morții unor regi și membri ai înaltei societăți. A fost o afecțiune frecventă în rândul împăraților romani, dar și a unor personaje precum Henric al VIII-lea al Angliei, Filip al II-lea al Spaniei sau Benjamin Franklin, scrie El Espanol.
În ciuda acestei imagini, așa-numita boală a regilor este mai prezentă ca niciodată.
„Este cea mai frecventă artrită cronică”, explică Juan Carlos Nieto, medic reumatolog la Spitalul Gregorio Marañón din Madrid.
Nu doar atât, ci este într-o creștere constantă.
Acest lucru este demonstrat de un studiu publicat în The Lancet Rheumatology, bazat pe datele studiului Global Burden of Disease (GBD) din 2020. Între 1990 și 2020, numărul cazurilor a crescut cu peste 150%, ajungând la aproape 55,8 milioane de cazuri la nivel mondial. Departe de a se opri, această tendință va continua cel puțin până în 2050, când se estimează că numărul pacienților va ajunge la aproape 96 de milioane. Boala regilor nu mai este ceva exclusiv pentru câțiva privilegiați, ci se extinde indiferent de clasa socială.
Studiul The Lancet Rheumatology indica 534.000 de cazuri în 2020, deși autorii nu oferă estimări concrete pentru fiecare țară. Există însă date pentru Europa Occidentală, unde, în 2050, sunt așteptați 6,29 milioane de pacienți, adică o prevalență de 666 de cazuri la 100.000 de locuitori.
Cu toate acestea, Europa nu este regiunea unde boala va crește cel mai mult. În următorii 25 de ani, cele mai mari creșteri sunt estimate în Asia de Sud și de Est, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și America Latină, potrivit cercetătorilor.
Boala apare atunci când organismul nu este capabil să degradeze acidul uric, care se acumulează în articulații, dar nu doar acolo.
„Aceste depuneri pot apărea și în tendoane, sub piele și chiar în organe precum ochii, inima sau rinichii”, explică Enrique Calvo.
Calvo explică faptul că această creștere se datorează, în mare parte, îmbătrânirii populației. În plus, el subliniază alți doi factori importanți: creșterea numărului de cazuri de boală renală cronică și utilizarea diureticelor, ambele asociate tot cu vârsta.
La rândul său, Nieto menționează și alimentația ca factor care contribuie la această evoluție. Guta era atribuită regilor și persoanelor puternice deoarece era asociată cu consumul de carne de vânat, la care doar clasele înstărite aveau acces.
În prezent, boala este asociată și cu consumul de fructe de mare sau de pește gras, bogat în grăsimi, precum anșoa, macrou sau sardine. Îmbunătățirile sociale de-a lungul istoriei au democratizat accesul la aceste alimente în multe țări și ar fi putut contribui la creșterea prevalenței gutei, explică reumatologul.
Deși alimentația poate influența dezvoltarea bolii, atât Nieto, cât și Calvo subliniază că genetica joacă un rol foarte important. De fapt, este unul dintre principalii factori care favorizează acumularea acidului uric, responsabil de apariția afecțiunii.
Cu alte cuvinte, existența unui membru de gradul întâi în familie care a avut hiperuricemie (creșterea acidului uric în sânge) și a suferit de gută „crește riscul de a dezvolta boala”.
Un alt factor menționat de autorii studiului este indicele de masă corporală ridicat. Deși acesta influențează mai ales gradul de dizabilitate cauzat de gută, nu este singurul element relevant. Calvo precizează că aproximativ 30% dintre pacienții săi au sub 40 de ani și nu sunt supraponderali.
Profilul cel mai frecvent întâlnit în cabinet este cel al unui bărbat cu vârsta între 50 și 70 de ani. Boala afectează mult mai des bărbații decât femeile, parțial datorită efectului protector al estrogenilor în cazul acestora.
Cel mai des, boala afectează articulațiile degetului mare de la picior, genunchiul sau glezna. De altfel, prima manifestare apare de obicei la nivelul degetului mare de la picior, explică Nieto. Reumatologul arată că boala evoluează în pusee care, în timp, devin tot mai frecvente.
Din acest motiv, depistarea precoce este esențială. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât este mai ușor de controlat puseele dureroase provocate de gută. Totuși, acest lucru rămâne o problemă nerezolvată.
Nieto explică faptul că episoadele apar brusc și durează câteva zile. Mulți pacienți iau antiinflamatoare până când durerea dispare, dar nu merg la medic de la primele simptome.
„Nu vin până nu au al doilea, al treilea sau al patrulea puseu”, spune el.
La rândul său, Calvo face un apel către persoanele care prezintă simptome compatibile cu această afecțiune să meargă la medic de la primele semne. Cu medicația adecvată și câteva schimbări alimentare, boala poate fi bine controlată și ținută sub supraveghere.
„Guta nu se vindecă, dar poate fi ținută sub control”, explică specialistul.
Din păcate, acest lucru se întâmplă deoarece majoritatea pacienților „ajung prea târziu”, după ani în care au acumulat cristale de acid uric în articulații. Atunci, sunt deja condamnați la un tratament cronic”, avertizează specialistul Societății Spaniole de Reumatologie.