De ce o secetă globală este mai puțin probabilă decât se credea. Cercetătorii au găsit răspunsul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Studiul a analizat înregistrări climatice din perioada 1901-2020, potrivit ScienceDaily. Cercetătorii au constatat că secetele sincronizate au afectat simultan doar între 1,8% și 6,5% din suprafața terestră a planetei.

Estimarea este mult mai redusă decât afirmațiile anterioare, care sugerau că până la o șesime din suprafața Pământului s-ar putea confrunta cu uscăciune în același timp.

Cartografierea secetei ca o rețea globală

Echipa a investigat modul în care secetele din regiuni îndepărtate coincid în timp și ce factori influențează propagarea sau separarea acestora.

Angela Similea, la 80 de ani. Cariera, marile succese și momentele care i-au definit destinul

România, în topul europenilor care și-ar schimba locul de muncă pentru a-și putea aduce animalul de companie la birou

Analizând mii de conexiuni între secete din întreaga lume, cercetătorii au identificat mai multe „centre ale secetei”. Printre acestea se numără Australia, America de Sud, sudul Africii și anumite zone din America de Nord.

Echipa a analizat și producțiile istorice de grâu, orez, porumb și soia pentru a înțelege modul în care secetele moderate afectează producția alimentară.

El Niño și La Niña modifică distribuția secetelor

Una dintre principalele forțe care stau la baza acestor schimbări globale este fenomenul El Niño-Oscilația Sudică (ENSO), ciclul natural de încălzire și răcire din Oceanul Pacific care influențează regimul precipitațiilor la nivel mondial.

În anii marcați de El Niño, Australia devine adesea un important centru al secetei, în timp ce alte regiuni reacționează diferit. În timpul fenomenului La Niña, modelul se modifică din nou, iar secetele tind să fie distribuite mai larg geografic, în loc să formeze un tipar global concentrat.

Precipitațiile rămân principalul factor care determină severitatea secetei

Cercetătorii au analizat și modul în care precipitațiile și temperaturile influențează împreună gravitatea secetelor. Rezultatele arată că, în ultimele decenii, aproximativ două treimi din schimbările pe termen lung privind severitatea secetei pot fi atribuite modificărilor cantității de precipitații.

Restul de o treime este legat de creșterea evaporării provocată de temperaturile tot mai ridicate.

Această abordare ar putea ajuta oamenii de știință să identifice regiuni de „avertizare timpurie”, înainte ca o secetă locală să înceapă să afecteze piețele alimentare globale.