Fosilizarea este un proces extrem de rar, astfel că doar o mică parte dintre organismele care au trăit pe Pământ s-au păstrat. În plus, fosilele pot fi descoperite doar dacă straturile de roci în care se află sunt accesibile, potrivit ScienceDaily.
Astfel, unele perioade geologice și regiuni au fost studiate pe larg, în timp ce altele rămân în mare parte neexplorate. Identificarea zonelor în care ar trebui căutate fosilele ar putea ajuta cercetătorii să descopere noi dovezi despre viața străveche.
Thomas A. Neubauer, de la Colecțiile Bavareze de Științe Naturale (SNSB), și Mathias Harzhauser, de la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, au analizat distribuția geografică a fosilelor provenite de la animale care au trăit în medii marine de mică adâncime în ultimii 540 de milioane de ani.
Pentru prima dată, cercetătorii au cartografiat și regiunile despre care lipsesc informații privind fosilele, pentru a identifica zonele cu potențial de noi descoperiri.
Echipa a folosit date din Paleobiology Database (PBDB), o bază de date cu acces liber care reunește descoperiri paleontologice din întreaga lume. Rezultatele au fost comparate cu informațiile geologice din baza de date Macrostat, pentru a identifica și locurile în care formațiunile de roci potrivite sunt accesibile.
Analiza a arătat că Mezozoicul timpuriu (252-66 de milioane de ani în urmă) și Paleozoicul (539-252 de milioane de ani în urmă) au fost deja studiate pe larg. Noi descoperiri din aceste perioade este puțin probabil să aducă progrese importante în cunoașterea științifică în viitorul apropiat.
În schimb, cele mai mari oportunități ar putea fi în perioade geologice mai recente. Deși Era Cenozoică, începută în urmă cu 66 de milioane de ani, a fost deja cercetată pe larg, depozitele sale marine de mică adâncime păstrează un potențial important pentru descoperirea unor noi fosile.
Cercetătorii au identificat regiuni din lume în care ar putea fi găsite specii fosile necunoscute până acum și unde straturile geologice necesare sunt accesibile.
Noua metodă i-ar putea ajuta pe paleontologi să planifice expediții mai eficiente și să folosească mai bine resursele disponibile, concentrându-se asupra zonelor cu cele mai mari șanse de descoperire, în locul celor deja explorate intens.
„Faptul că multe regiuni ale Pământului rămân neexplorate oferă speranța unor descoperiri valoroase”, spune paleobiologul SNSB Neubauer.
Acesta explică faptul că extinderea înregistrărilor fosile este dificilă și avansează lent, iar noua hartă le poate oferi cercetătorilor un ghid pentru planificarea proiectelor și campaniilor de excavare.
Instrumentul poate fi folosit și pentru prioritizarea colecțiilor muzeale existente, care încă așteaptă să fie analizate științific.
„Prin stabilirea unor priorități bine gândite, putem completa strategic lacunele din înregistrările fosile”, a mai declarat cercetătorul.