Actorul tânăr/ Adevărul despre supravieţuire - Mediafax

Actorul tânăr/ Adevărul despre supravieţuire

Mulţi absolvenţi de teatru, puţine teatre de stat. Soluţie? Teatrul independent echivalent cu sărăcia. Un comentariu al Alexandrei Murăruş, actor, despre alegerile pe care le are un absolvent de Actorie, indiferent dacă a învăţat meserie şi carte la stat sau privat.

727 afişări
Imaginea articolului Actorul tânăr/ Adevărul despre supravieţuire

Actorul tânăr/ Adevărul despre supravieţuire (Imagine: Twitter)

Primul gând care mi-a venit în minte a fost: Se vorbeşte foarte mult despre acest subiect în ultima vreme. Dar apoi am realizat că asta se întâmplă mai mult într-un cerc închis, mai mult în lumea teatrului şi mai puţin în afară, pentru publicul larg. Deci cu ce probleme se confruntă tinerii actori?

Majoritatea actorilor tineri nu are de lucru. De ce? În fiecare an, în România, absolvă facultăţiile de actorie din ţară un număr foarte (mult prea) mare de tineri. Numai la UNATC Bucureşti sunt cam 50 de studenţi pe an. Tot la Bucureşti avem cam 15 teatre de stat, unde includem şi teatrele pentru copii. Dacă mai menţionăm şi că Teatrul Nottara şi Teatrul Foarte Mic nu mai au spaţii de funcţionare, (!) rămânem cu şi mai puţine. Observăm că raportul dintre numărul de absolvenţi şi numărul de teatre este disproporţionat. Şi poate că situaţia ar fi mai puţin tristă dacă aceste teatre de repertoriu ar organiza constant, şi nu excepţional,concursuri de angajare şi ar mai împrospăta trupele cu actori tineri, eventual nu în linişte, departe de transparenţa care s-ar impune unor concursuri de acest fel.

Desigur, tinerii au opţiunea teatrului independent. Însă şi acolo se lovesc de lipsa fondurilor pentru producţie, care a dus la crearea unei sinonimii între teatrul independent şi sărăcie. A decorului, a costumelor, a onorariilor actorilor. Toate acestea, ori înseamnă o masă şi nişte scaune, hainele personale şi un onorariu cu un 0, (in cazuri excepţionale cu doi de 0) ori nimic. Cred că teatrul independent ar putea rămâne independent şi proaspăt şi dacă ar putea fi accesate uşor fondurile necesare unei producţii teatrale.

Rezultatul este că tinerii actori se zbat între teatrul de stat şi cel independent, că unii încearcă să îşi completeze veniturile şi cu alte activităţi non artistice, că alţii se reorienteză profesional. Cine însă nu poate trăi fără teatru, nu renunţă, oricât ar fi de greu. Pentru că vrei să joci. Pentru că nu ştii cum ar fi viaţa ta altfel. Şi cumva funcţionează şi aşa. Dar ce se întâmplă cu tinerii actori când nu mai sunt atât de tineri? Cât timp poate funcţiona aşa?Şi trebuie nepărat să fie greu pentru ca rezultatul să fie considerat valoros? Eu cred că nu şi îmi dau voie să sper.

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici