Ce va lăsa scris ferm în testament Victor Rebengiuc și cum a ajuns să fie actor

„Vreau să precizez că pe mine mă cheamă Victor Rebengiuc, și nu Rebenciuc, cum de multe ori sunt apelat”, a început discursul marele actor al scenei românești., joi, când a primit Premiul România Europeană 2025.

De aici vine și un lucru pe care îl va lăsa ferm scris în testament, fără a avea legătură cu averea strânsă de el.

Numele să rămână pe generice

„În testamentul meu o să trec că refuz ca numele meu să fie acordat unei străzi, pentru că ar produce mari încurcături locuitorilor acelor străzi, dacă adresa ar veni pe numele Rebenciuc și n-ar ști posta unde să o distribuie. Și m-ar înjura tot timpul. Ce dracu nume a avut, ăla, mă?”, spune, amuzat, Victor Rebengiuc.

Legat de numele său, mare actor și-a amintit și cum a fost încurcat cu un alt mare actor, Sergiu Nicolaescu.

„Filmam acum vreo trec că vreo zeci ani cu Pintilie, undeva în Militari, un film care se numea Miki Ardelean, colonel de artilerie și aveam de filmat într-un bloc. Stăteam la intrarea unei bloc, îmbrăcat în costum de ofițer, în papuci, fără pantofi… în papuci și așteptam comanda la care eu să ies din bloc și să traversez strada, să intru în blocul de vizavi. În momentul ăla intră o doamnă, care probabil că locuia în blocul ăla, cu un cățel, fusese cu cățelul la plimbare, mi-închipuiam eu, mă vede, văzuse că se pregătește o filmare acolo și-a dat seama că erau fel de fel de reflectoare și alte chestii, nu știa ce anume se întâmplă, mă vede pe mine și zice Zic nu, Victor. ”, își amintește actorul amuzat.

Nicușor Dan, confesiune despre filmul pe care nu mai are curaj să-l vadă a doua oară

Paula Hriscu, șah-mat la Realitatea TV / Artista interzice postului TV să-i mai folosească o piesă, după ce aceasta a fost asociată cu mișcarea suveranistă / „Eu fac muzică, nu politică”

El a reiterat că nu ar vrea ca numele său să fie dat niic unei stații de troleibuz sau de tramvai, considerând că nu este nevoie si mai fie pomenit numele, pentru că el există pe genericile filmelor în care a jucat, în materialele critice sau legate de istoria teatrului care vor apărea.

De la copil simplu, la actor

Victor Rebengiuc și-a amintit și cum a intrat în profesie, „aproape fără să vreau, luat așa… de de viață”. El provenea dintr-o famiie simplă, a cărei singură grijă era să aibă ce să le pună copiilor pe masă înainte de a pleca la școală, dar asculta teatru la radio și cunoștea actorii după voce.

„În liceu, unul dintre colegi (…) spune că se pune o piesă. (…) Era o piesă care se numea „Ce i s-a întâmplat Gherghinei” la teatru, acolo. Și mi-a spus . . Ce o să fie? O să învăț un text. Ce spun? Am făcut-o, s-a jucat, juca un rol la chiaburi acolo, pentru că era un rol negativ, pentru că chiaburii ce făceau? Ei împreună cu doftoroii satelor obligau oamenii să vină la doftoroiul satului și nu la medicul pe care partidul îl trimisese în marea lui mărinimie la sate ca să îngrijească oamenii și să-i scoată din mâna doftoroilor care îi tratau cu fel de fel de ierburi. Am jucat câteva ori. De câte ori s-a jucat și s-a terminat. Și peste câtva timp a venit un alt coleg de clasă de-al meu, care era într-un ateneu popular, în Capitală, undeva pe Vitan, și mi-a spus,

A jucat prin diverse cămine culturale din București, a participat la concursuri din clasă dar tot nu a visat că va ajunge actor, el fiind, mai degrabă, actor amator, mai ales că urma cursurile unui liceu tehnic, Școala Medie Tehnică Electrotehnică, specialitatea transformatoare electrice.

Totuși, în ultimele zile ale școlii, la o piesă pusă în scenă special pentru acest moment, o comedie destul de ușoară, cu un personaj central, analfabet, care făcea diverse încurcături din cauza analfabetismului, geniul actoricesc a ieșit la lumină.

„La spectacolul ăsta asista și directorul școlii, domnul Șandru, cpruia îi sunt recunoscător, care, după spectacol, mi-a spus, băi, tu ai trebuit să dai la teatru. A fost o chestie care m-a marcat, am rămas să mă gândesc dacă un om care, habar n-are, mă vede prima oară făcând chestia asta, îmi spune băi, du-te și dă la teatru, trebuie să fie ceva și ar merita să încep. N-am spus nimic acasă, m-am dus la teatru, m-am interesat, m-am înscris, dar acolo colegii mei erau toți, marea majoritate a lor era din București, copiii care făceau figurație la teatru. Ei cunoșteau lumea teatrului, jucau seara, făceau figurație, dar erau în scenă alături de Braga, alături de Calboreanu, alături de Bălțețeanu, alături de doamna Buzescu, alături de Elvira Codeanu, Marieta Degulescu și vorbeau așa, între ei despre spectacolul de cu seară”, își amintește Victor Rebengiuc.

A dat examen și cartiera sa a urmat pe marile scene ale teatrului și cinemtografiei.

Victor Rebengiuc a primit, joi, Premiul România Europeană 2025, la vârsta de 92 de ani.