Eugen Ionescu şi Emil Cioran - numiţi post-mortem membri ai Academiei Române - Mediafax

Eugen Ionescu şi Emil Cioran - numiţi post-mortem membri ai Academiei Române

Dramaturgul Eugen Ionescu, de la naşterea căruia se împlinesc 100 de ani, şi filosoful Emil Cioran au fost numiţi port-mortem membri ai Academiei Române, a anunţat, joi, academicianul Marius Sala.

658 afişări
Imaginea articolului Eugen Ionescu şi Emil Cioran - numiţi post-mortem membri ai Academiei Române

Eugen Ionescu şi Emil Cioran - numiţi post-mortem membri ai Academiei Române (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Anunţul a fost făcut în timpul unei şedinţe de omagierea lui Eugen Ionescu, organizată cu ocazia centenaruluidramaturgului, care s-a născut pe 26 noiembrie.

La eveniment, care este în desfăşurare, mai sunt prezenţiacademicieni, precum Eugen Simion, Ion Păun Otiman, Radu Beligan,dar şi ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul.

Marius Sala a anunţat că va prezida şedinţa în locul lui IonelHaiduc, preşedintele Academiei Române, aflat în prezent laCluj.

Sala a vorbit despre Eugen Ionescu, spunând cănumele acestuia face parte din patrimoniul literaturii universale,şi despre opera lui, subliniind că nu se poate vorbi despre Ionescufără a se menţiona că primele sale lucrări au fost scrise înRomânia şi în limba română.

De asemenea, Sala a menţionat că la baza operelor luiIonescu se află trei surse de inspiraţie româneşti:I.L. Caragiale, Urmuz şi Gheorghe Ciprian.

Academicianul a mai vorbit şi despre "spiritul de frondă" al luiIonescu, care s-a manifestat în viaţa socială atât împotrivaextremei dreapta, cât şi împotriva celei stângi. Sala a amintit căIonescu i-a adresat o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceauşescu, încare a protestat faţă de politica acestuia.

În încheiere, Marius Sala l-a citat pe Eugen Ionescu, care aspus: "Mi-e teamă de uitare, nu de moarte".

"Spiritul său poate fi liniştit, pentru că Academia Română nu îlva uita", a spus el, anunţând că Eugen Ionescu a fost numit,post-mortem, membru al Academiei Române, alături de EmilCioran (1911 - 1995).

Cei doi scriitori români se alătură astfel altor intelectualideveniţi academicieni post-mortem, precum ConstantinNoica (1990), Mircea Eliade (1990) şiNichita Stănescu (1990).

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909, Slatina - 28 martie 1994,Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, afost un scriitor de limbă franceză originar din România,protagonist al teatrului absurdului şi membru al AcademieiFranceze.

Primele apariţii ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cupoezii publicate în revista Bilete de papagal (1928-1931) a luiTudor Arghezi, articole de critică literară şi o încercare de epicăumoristică, "Hugoliada: Viaţa grotescă şi tragică a lui VictorHugo". Volumul de debut este unul de versuri şi se numeşte "Elegiipentru fiinţe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba românărămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat "Nu!", premiatde un juriu prezidat de Tudor Vianu, pentru "scriitori tinerineeditaţi".

Prima lui piesă de teatru, "Cântăreaţa cheală/ LaCantatrice Chauve", a fost reprezentată pe 11 mai 1950 laThéatre de la Huchette, în regia lui N. Bataille, fiind primită curăceală de public şi de critică. Piesa relua o alta, scrisă înlimba română şi intitulată "Englezeşte fără profesor", publicatădin nou în limba natală abia după 1990. Urmează o perioadă foartefecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă.Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze uncerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, undeinsolitul face să explodeze cadrul cotidian.

Teatrul cel mai de seamă al Franţei, La Comédie Française,prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, "Setea şiFoamea", şi apoi piesa "Regele moare". Anul 1970 îi aduce oimportantă recunoaştere: alegerea sa ca membru al AcademieiFranceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine românăcu o atât de înaltă distincţie.

Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărţi şisute de studii, teze de doctorat, colocvii internaţionale,simpozioane şi festivaluri. Criticii disting, în general, douăperioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piesescurte, cu personaje elementare şi mecanice, cu limbaj aberant şicaracter comic predominant: "Cântăreaţa cheală", "Lecţia","Scaunele" şi altele. A doua încadrează piese ca "Ucigaş fărăsimbrie", "Rinocerii", "Regele moare" etc., în care apare unpersonaj principal, un mic funcţionar modest sau rege visător şinaiv. În aceste piese, acţiunea şi decorul capătă importanţă,limbajul este mai puţin derutant şi comicul este înlocuit progresivcu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea, izolarea şifalsitatea. Obsesia morţii este marea forţă motrice a operei luiEugen Ionescu, de la moartea gândirii şi a limbajului la moarteaneînţeleasă şi inacceptabilă a individului.

În anul 2009 opera lui Eugen Ionescu este celebrată în modoficial în întreaga lume, la propunerea României şi a delegatuluipermanent la UNESCO, criticul literar Nicolae Manolescu. Cu aceastăocazie, fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, posesoare adrepturilor de autor, a protestat faţă de prezentarea lui EugenIonescu ca autor român, argumentând că toate piesele acestuia aufost scrise în limba franceză.

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţulSibiu. Prima lui carte apărută, în 1934, în România, "Pe culmiledisperării", a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premiereascriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor ScriitoriRomâni. Succesiv au apărut: "Cartea amăgirilor" (1935), "Schimbareala faţă a României" (1936), "Lacrimi şi sfinţi" (1937). Cel de-aldoilea volum, "Schimbarea la faţă a României" a fost autocenzuratîn ediţia a doua, apărută la începutul anilor '90, autorul însuşieliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretenţioase şistupide".

În 1937, Emil Cioran pleacă în Franţa, cu o bursă a InstitutuluiFrancez din Bucureşti. După o scurtă întoarcere în ţară (două luni)în 1940, el părăseşte pentru totdeauna România şi se stabileşte laParis. Din acest moment, Cioran va publica numai în limba franceză,operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şipentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îiapare la editura Gallimard - care va publica mai târziu majoritateacărţilor sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, "Précis dedécomposition (Tratat de descompunere)", distinsă în 1950 cupremiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincţiileliterare care i-au fost atribuite.

Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-apărăsit niciodată. A trăit mult timp retras. În schimb, a cultivatdarul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, EugenIonescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Beckett, HenriMichaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-seca un remarcabil autor epistolar.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
eugen IONESCU emil CIORAN ,
ACADEMIa romana

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.