INTERVIU Oana Marinescu: Concursul Enescu arată ceea ce putem noi, românii, să facem, dacă facem echipă - FOTO

Între 3-25 septembrie, Concursul Internaţional George Enescu 2016 aduce pe scena Ateneului Român, alături de 174 de tineri artişti din întreaga lume, care intră în competiţie, nume consacrate ale scenei mondiale, laureaţi din anii anteriori care şi-au dezvoltat o carieră internaţională, precum şi câştigătorii competiţiei din 2014, care vor susţine recitaluri extraordinare. Tema Concursului Enescu 2016 este puterea de a da viaţă visurilor noastre.

”În acest moment, putem estima că, în lume, Concursul este plasat între primele cinci competiţii de muzică clasică, datorită reputaţiei sale. Este un concurs dificil, pentru artişti care au atins o anumită maturitate artistică, au un profil şi un portofoliu şi care pot să dea o interpretare puternică creaţiei lui Enescu. Enescu este probă obligatorie, lucrările lui departajându-I pe concurenţii care intră în finală.”

Interviul în întregime:

Reporter: Ce-nseamnă Concursul Enescu astăzi în lume?

Oana Marinescu: Concursul Enescu arată - şi în străinătate, şi în ţară - ceea ce putem noi, românii, să facem, dacă ne suflecăm mânecile şi facem echipă, dincolo de interesele personale, pentru a construi proiecte de anvergură, folosind în interes public resursele pe care le avem.

Sunt în România foarte multe lucruri care nu merg, se prăbuşesc pur şi simplu, sau ne fac rău, iar în mijlocul acestui peisaj dezastruos, avem un concurs de muzică clasică, care este construit pornind de la creaţia compozitorului nostru de geniu – George Enescu, care este în plin avânt. Concursul arată cum ţara noastră poate să organizeze un eveniment de talie internaţională, care îi ajută pe tinerii artişti din toată lumea să-şi construiască o carieră, promovând totodată creaţia enesciană şi România.

În 2013, pe fondul deciziei Guvernului de a tăia 30% din fondurile Festivalului Enescu, una din măsurile luate pentru a salva programul ediţiei din acel an a fost amânarea Concursului pentru 2014. Din perspectiva administraţiei româneşti a fost genul acela de moment de trecere, în care se putea întâmpla orice. Când am început ediţia Concursului din 2014, încă nu ştiam ce soartă va avea evenimentul: era prima oară când îl organizam separat Festival, modificaserăm anumite lucruri în program, aveam ca obiectiv să aducem publicul larg la concerte, printr-o comunicare susţinută. Succesul înregistrat în acel an, atât la nivel de participare a concurenţilor, cât şi la nivelul publicului, a determinat luarea deciziei finale de a separa Concursul de Festival şi de a organiza cele două evenimente în ani diferiţi, în aceeaşi lună – septembrie, sub aceeaşi identitate – a lui George Enescu. La ediţia din 2014 s-au înscris mai mulţi concurenţi ca la cele precedente, dar marea surpriză a fost când am închis perioada de înscriere pentru concursul din 2016: aveam cu 40% mai multe înscrieri, respectiv 317 candidaţi din 48 de ţări, faţă de 36 în 2014. A fost un număr atât de mare, încăt a trebuit să introducem o preselecţie, în urma căreia au fost aleşi cei care se vor prezenta efectiv la probele de concurs, în septembrie. Altfel, nu ar fi fost posibilă organizarea etapelor competiţionale, la standardele pe care trebuie să le respectăm, având în vedere calitatea de membru al organizaţiei mondiale de profil pe care o are Concursul Enescu.

Reporter: Cum e perceput? Unde-i plasat ca importanţă?

Oana Marinescu: În acest moment, putem estima că, în lume, Concursul este plasat între primele cinci competiţii de muzică clasică, datorită reputaţiei sale. Este un concurs dificil, pentru artişti care au atins o anumită maturitate artistică, au un profil şi un portofoliu şi care pot să dea o interpretare puternică creaţiei lui Enescu. Enescu este probă obligatorie, lucrările lui departajându-I pe concurenţii care intră în finală. Ei trebuie să convingă jurii internaţionale, formate din artişti consacraţi, cu experienţă şi cu viziune. Un premiu la Concurs facilitează o carieră internaţională, pentru că îi confirmă acestuia valoarea artistică şi îi dă o vizibilitate şi oportunităţi de promovare câştigătorului. Desigur, contează şi propriul management al carierei, dar vorbim de oportunităţi noi.

Pe lângă premiile în bani oferite de organizatori, care ajung la un total de 100.000 de euro, cei trei laureaţi ai ediţiei din acest an vor fi invitaţi ai Festivalului Enescu în 2017, alături de marile nume din program, precum şi la alte evenimente şi concerte. Mai sunt puse în joc diverse burse, invitaţii şi premii. Dau câteva exemple: câştigătorul Sectiunii “Vioară” va participa la “I Palpiti Festival” of International Laureates 2017, de la Los Angeles; cel mai bine plasat concurent roman la secţiunea vioară va primi o o bursă de studii la Academia “Barenboim” de la Berlin, oferită de doamnele Sivlia Marcovici, Mihaela Martin şi Mariana Sarbu – foste eleve ale maestrului Ştefan Gheorghiu; cel mai bine plasat concorent roman la “Pian” va primi premiul “Constanţa Erbiceanu”.

Reporter: Ce se cântă în septembrie? Care-s trendurile printre tinerii interpreţi?

Oana Marinescu: În septembrie se cântă Enescu şi muzică clasică. Aici intrăm în zona de mister a Concursului: noi nu ştim cine va fi în finală, sau în semifinală, deci nu putem să anunţăm un program artistic clar, decât cu una-două zile înainte de etapele de concurs. Este o provocare pentru organizatori şi pentru comunicarea Concursului: invităm oameni în sală, la recitaluri şi la concerte, dar nu spunem pe cine şi ce vor asculta. Dar aceasta face parte din frumuseţea Concursului Enescu: îi vedem azi pe artiştii care se luptă să devină marile stele de mâine. Aşa cum şi alţii au făcut-o înaintea lor: Radu Lupu, Elisabeth Leonskaja, Dan Grigore, Alexandru Tomescu,

Remus Azoiţei (singurul roman angajat vreodata profesor la Academia Regala din Londra), Vlad Stănculeasa (astazi cinta pe o vioara care i-a apartinut chiar lui George Enescu).

Ce putem să spunem este care sunt piesele enesciene cele mai preferate de candidaţi, pentru că ei trebuie să indice în formularul de înscriere ce lucrare de Enescu au pregătit. La pian, este “Suita op. 10”, la vioară este “Sonata a II-a pentru vioara si pian în fa minor op.6”, iar la violoncel este aceeaşi lucrare ca şi în 2014, care a fost dată ca temă obligatorie, pentru că este extrem de rară: “Sonata pentru violoncel şi pian în fa minor (opus postum )”, descoperită recent şi neintrepretată până în 2014.

De asemenea, ştim programul artistic al concertului de gală, cu care deschidem Concursul, pe 3 septembrie. Trei laureaţi ai Concursului Enescu din anii trecuţi, care şi-au construit între timp o carieră internaţională, vor urca pe scenă, alături de Orchestra Filarmonicii George Enescu, sub bagheta dirijorului Horia Andreeascu: Anna Tifu (vioară); Valentin Răduţiu (violoncel), Mihai Ritivoiu (pian). În program vom avea Triplul Concert pentru pian vioară şi violoncel în Do Major op. 56 de Beethoven, interpretarea în premieră a lucrării “Tektonum” de Sebastian And one, care a câştigat premiul I al secţiunii Compoziţie de la Concursul Enescu din 2014 şi poemul simfonic “pini di Roma” de Respighi. De asemenea, recitalurile extraordinare ale laureaţilor concursului din 2014 şi ale invitaţilor speciali din cadrul juriilor au deja programele artistice communicate pe site-ul nostru: concurs.festivalenescu.ro.

Reporter: De ce ar trebui să venim la concerte? Până la urmă sunt începători, nu?

Oana Marinescu: Veniţi la concerte pentru experienţă! Nu sunt începători, ci artişti tineri, aflaţi în ascensiune, foarte ambiţioşi şi unii dintre ei şi extrem de buni. Au personalităţi foarte puternice, au o determinare care inspiră. Tocmai aceasta este experienţa unică pe care o oferă Concursul: nu te duci să asculţi un artist consacrat, care are un anumit brand, ci poţi să descoperi personalităţi diferite, stiluri diferite, artişti diferiţi care, adesea, interpretează aceleaşi lucrări. Poţi face propriul tău clasament, poţi să ai favoriţii tăi, iar la final să compari cu evaluarea juriului. Este o experienţă să fii în sală la semifinală sau la finală, să vezi cine câştigă, iar apoi să-i revezi pe laureaţi după ani de zile, pe măsură ce avansează în carieră.

Apoi, ca spectatori, noi facem parte din secretul succesului multor artişti. Ei au nevoie de emoţia pe care o simte audienţa pentru că artistul nu este într-un monolog pe scenă. Experienţa de concert este foarte puternică atunci când publicul este în sală şi rezonează cu muzica artiştilor.

Mai există o legătură între concurenţi şi spectator: puterea visului de viaţă, care ne structurează modul în care ne construim existenţa. Viaţa noastră este suma visurilor noastre. În sală, vom trăi visurile acestor tineri şi, prin simpla noastră prezenţă, îi vom ajuta să şi le împlinească. Şi poate atunci vom reflecta un pic şi la propriile noastre visuri şi vom găsi o forţă nouă ca să luptăm pentru ele şi să nu ne dăm bătuţi. Avem nevoie de energia acestor tineri artişti!

Citeşte şi: Dan Dediu, despre legătura nebănuită peste timp dintre compozitorul Adrian Enescu şi George Enescu

Citeşte şi: Viaţă VIP/ George Enescu 135 ani de la naştere. De la Jurjac la Maruca

Citeşte şi: Centenarul Yehudi Menuhin: Patru mesaje de la muzicieni apropiaţi ai discipolului lui George Enescu

Citeşte şi: Muzeul Enescu îşi va recăpăta strălucirea printr-un amplu proces de consolidare şi restaurare

Citeşte şi: Abonamentele şi biletele pentru Concursul Enescu 2016 sunt puse în vânzare

Citeşte şi: Mihai Constantinescu: Pascal Bentoiu, unul dintre numele mari ale muzicii româneşti, alături de Enescu