Mircea Cărtărescu, interviu în The Guardian: „A fi considerat demn de Premiul Nobel, chiar dacă este doar un zvon, este o onoare absolută”

Primul volum al trilogiei „Orbitor” a lui Mircea Cărtărescu a fost lansat în Marea Britanie la prestigioasa editură Penguin, pe la mijlocul lunii noiembrie, iar publicațiile literare de specialitate au fost hipnotizate de forța literară a prozatorului.

O recenzie din Times Literary Supplement descrie „Aripa Stângă” drept o călătorie hipnotică prin copilăria bucureșteană, un teritoriu oniric în care memoria și halucinația se contopesc.

Autorul recenziei, Nick Holdstock, remarcă forța vizuală „bogată, senzorială, aproape amețitoare” a scriiturii.

Ciudățenia scriitoricească a lui Cărtărescu e remarcată și de The Observer, care observă fluxul narativ dens, presărat abundent cu condimente de fantezie și fin detaliu psihologic, în buna tradiție a lui Bruno Schultz, pentru abilitatea de a crea o lume poetică și intens neliniștitoare.

Cărtărescu + Nabokov = Love

Pentru The Guardian, scriitura lui Cărtărescu este intens autobiografică, simultan universală, în care fragilitatea memoriei se îmbină cu imaginația nelimitată.

De altfel, The Guardian realizează și un interviu cu prozatorul, menit să completeze recentul eveniment literar din Marea Britanie.

„Mai presus de toate, poetul și romancierul român împărtășește fascinația lui Nabokov pentru fluturi. În copilărie, nutrea visul de a deveni lepidopterolog.

În timpul unei vizite la Harvard, Cărtărescu a avut acces la fostul birou al lui Nabokov și s-a minunat de specimenele pe care autorul născut la Sankt Petersburg le colecționa. Cea mai importantă lucrare științifică a sa a fost despre organele sexuale ale fluturilor și am văzut aceste fiole foarte mici cu ele înăuntru”, șoptește el cu admirație. E ca o imagine dintr-o poezie sau o poveste. A fost absolut fantastic”, scrie The Guardian.

„M-am răzbunat stilistic și literar împotriva oamenilor care mi-au furat tinerețea”

„Nabokov a fost un artist rafinat, dar a avut mai puține legături cu literatura fantastică și suprarealismul decât mine”, spune Cărtărescu în acest interviu acordat publicației britanice prin apel video, „Imaginea fluturilor uriași sub gheața Dunării ar fi putut fi de la Salvador Dalí sau de la Giorgio de Chirico , artiști cu a căror imaginație am simțit întotdeauna o legătură de rudenie”.

Este „Orbitor” un elogiu adus Bucureștiului? Este mai mult decât atât: „M-am răzbunat stilistic și literar împotriva oamenilor care mi-au furat tinerețea”, afirmă Cărtărescu.

„Născut la 1 iunie 1956, Cărtărescu a crescut într-un stat comunist din sfera de influență a Uniunii Sovietice, chiar dacă statutul de stat satelit al României era notoriu de non-docil.

Tatăl său, subiectul celei de-a treia părți swiftiene a romanului „Orbire”, a jucat un rol activ, chiar dacă minor, în administrarea regimului comunist și a fost devastat când a căzut cortina de fier în 1989. După ce a aflat vestea că președintele Nicolae Ceaușescu a fugit din țară cu un elicopter împreună cu soția sa, Cărtărescu își amintește: S-a dus la bucătărie și și-a pus cartea roșie a partidului pe foc. Plângea tot timpul pentru că credea în comunism și acum vedea că totul era o minciună”, scrie The Guardian.

„N-am așteptat niciodată un apel”

Publicația notează faptul că scriitorul român a fost constant un candidat serios la Premiul Nobel pentru Literatură în ultimii zece ani. În 2023 și 2025, cotele sale la casele de pariuri au fost de 11/1, „la fel de promițătoare ca cele ale unuia dintre ceiilalți mari idoli ai săi, Thomas Pynchon”.

Întrebat de publicația britanică dacă nu s-a săturat să aștepte apelul Academiei Suedeze, Cărtărescu a răspuns: „N-am așteptat niciodată un apel, le sunt recunoscător celor care mă consideră demn de acesta, pentru că a fi considerat demn de Premiul Nobel, chiar dacă este doar un zvon, este o onoare absolută”.

Remarcabil, însă, cu Nobel sau fără Nobel, literatura din această parte de Europă este înfloritoare, iar acest lucru se datorează, crede prozatorul român, caracterului cu totul non-comercial al scriiturii.

Despre absoluta non-comercialitate a scriitorilor est-europeni

„Mulți sunt scriitori absolut non-comerciali. Nu s-au gândit niciodată să facă bani sau să primească premii. Erau oameni care iubeau cu adevărat literatura. Sunt total devotați artei lor.

Cred că putem vorbi astăzi despre un fel de boom al scriitorilor din est, de care sunt foarte mândru să fac parte. Ai putea compara acest lucru cu ceea ce s-a întâmplat în anii 1960 și 1970 cu scriitori din America Latină precum García Márquez, Vargas Llosa sau Borges”.