O descoperire care rescrie istoria dinozaurilor: Nanotyrannus, specie distinctă de Tyrannosaurus Rex

Timp de decenii, oamenii de știință au dezbătut dacă micul Nanotyrannus era o specie separată sau doar un exemplar tânăr de Tyrannosaurus rex, scrie TheBrighterside.

Un nou studiu publicat în revista Nature pune capăt controversei, dezvăluind că așa-numitul „mini T. rex” a fost, de fapt, o specie independentă, schimbând complet perspectiva asupra diversității prădătorilor din Cretacicul târziu.

O controversă care a durat decenii

Discuția a început în 1946, odată cu descoperirea unui craniu mic de tiranosaur în Montana, denumit inițial Gorgosaurus lancensis și mai târziu Nanotyrannus lancensis.

Ani la rând, paleontologii au considerat că este doar un T. rex juvenil, o explicație convenabilă pentru golurile din evoluție.

Totuși, mai mulți experți au rămas sceptici, semnalând diferențe evidente în numărul dinților, proporțiile membrelor și structura oaselor.

„Dinozaurii care se duelează” aduc dovada decisivă

În 2006, o descoperire numită „Dinozaurii care se duelează”, un Triceratops blocat în luptă cu un mic tiranosaur, a oferit cheia misterului.

Cercetătorii Lindsay Zanno și James Napoli au analizat modelele de creștere osoasă și au concluzionat că micul prădător era complet matur, respingând ipoteza juvenilului.

Studiul microscopic al țesuturilor osoase a arătat plăci de creștere sudate și structuri adulte, confirmând că Nanotyrannus lancensis era un exemplar matur.

Un nou prădător pe scena Cretacicului târziu

Zanno și Napoli au identificat și o a doua specie, Nanotyrannus lethaeus, numită după miticul râu al uitării, Lethe.

Acești prădători agili, mai mici dar mai rapizi decât T. rex, coexistau cu uriașul lor văr, concurând pentru pradă în America de Nord. „T. rex nu era singur în vârf. Micul Nanotyrannus vâna prin viteză și precizie” a declarat Zanno.

Reevaluarea evoluției dinozaurilor

Descoperirea contrazice convingerile de lungă durată despre creșterea și evoluția lui T. rex, necesitând o reevaluare a studiilor anterioare.

Oamenii de știință văd acum ecosistemul Cretacicului târziu ca fiind mai divers și mai dinamic, populat de mai mulți prădători de vârf care împărțeau același teritoriu.