Opera italiană a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural al Naţiunilor Unite

Opera italiană s-a dezvoltat la sfârşitul anilor 1500 şi începutul anilor 1600 la Florenţa, la curtea familiei Medici, notează BBC.

De obicei, aceasta implică intrigi complicate, o punere în scenă elaborată şi interpretări virtuoase.

Interpretarea cântecelor de operă se alătură altor practici italiene renumite, cum ar fi prepararea de pizza şi arta de a escalada vârfurile alpine.

"Aceasta este o confirmare oficială a ceea ce ştiam deja: opera este o excelenţă mondială", a declarat ministrul italian al culturii, Gennaro Sangiuliano, după decizia UNESCO.

Unesco a descris opera italiană ca fiind "un mod de a cânta controlat fiziologic care măreşte puterea de susţinere a vocii în spaţii acustice precum amfiteatrele şi bisericile".

Aceasta a adăugat că arta promovează "coeziunea colectivă şi memoria socio-culturală", fiind, de asemenea, "un mijloc de exprimare liberă şi de dialog între generaţii".

Primul mare compozitor de operă este considerat a fi italianul Claudio Monteverdi, care a trăit între 1567 şi 1643.

Cotidianul italian La Repubblica subliniază că această distincţie vine în ajunul tradiţionalei inaugurări a stagiunii 2023-24 a operei La Scala.

În prezent, există aproximativ 60 de teatre de operă în Italia - un record mondial -, în timp ce cântăreţi de operă precum tenorul Luciano Pavarotti, din secolul al XX-lea, au fost veneraţi ca vedete majore.

Unesco a mai enumerat ceviche-ul peruvian, pictura pe ricşă din Bangladesh, meşteşugurile ceramice uzbece, ţesutul de pânză din Coasta de Fildeş şi alte câteva obiceiuri şi tradiţii ca făcând parte din patrimoniul cultural imaterial al umanităţii.