Cele mai grave greşeli pe care le pot face şefii şi angajaţii la locul de muncă. Ce sfaturi ne dau psihoterapeuţii

Uneori, dezamăgirea începe să îţi dea târcoale, te simţi neînţeles, iar job-ul nu mai reprezintă locul spre care care îţi îndreptai paşii cu plăcere. Totul începe atunci când ţi se pare că munca ta nu e apreciată, că şeful te critică prea mult, că nu ai pe nimeni de partea ta, că nu te afli printre favoriţi în cea mai importantă competiţie, deşi startul nu a fost încă dat. Suferinţa emoţională este o stare subiectivă, dar ea poate avea la bază numeroşi factori.

5393 afişări
Imaginea articolului Cele mai grave greşeli pe care le pot face şefii şi angajaţii la locul de muncă. Ce sfaturi ne dau psihoterapeuţii

Cele mai grave greşeli pe care le pot face şefii şi angajaţii la locul de muncă. Ce ne recomandă psihoterapeuţii

Deşi contează feedback-ul pe care îl primim de la ceilalţi, esenţial este modul în care ne raportăm la propriile noastre trăiri şi alegem să luptăm cu ele, asta dacă nu vrem să devenim prizonierii unei depresii greu de depăşit. Depresia nu apare peste noapte. Contează atitudinea faţă de evenimentele care se întâmplă, chiar şi la job, şi conştientizarea, asumarea impactului.

“Mulţi plusăm foarte mult, fie pe partea negativă, fie pe cea pozitivă. Considerăm că starea de fericire este condiţionată de diferiţi factori externi, de persoanele din jurul nostru, dar este fals. Starea noastră de fericire ţine de noi şi relaţia cu noi înşine. Celelalte lucruri sunt doar cireşele de pe mici tortuleţe de care ne putem bucura şi pe care le putem degusta, dar cam atât”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.

''Ritmul trepidant în care se mişcă societatea actuală, iluzia continuă că viaţa trece pe lângă noi, că nu ştim care e rostul nostru, toate acestea pot determina apariţia unor confuzii în ceea ce priveşte imaginea propriei persoane, mergând până la a nu mai avea energia, dorinţa, capacitatea de a recunoaşte sau de a intra în contact cu propriile calităţi şi resurse. Se micşorează atunci reuşitele şi se amplifică neputinţele", subliniază psihoterapeutul Anca Kosina.

Şi când cineva îşi analizează "lucid" existenţa, observă cât de singur este (chiar dacă trăieşte pe lângă cineva), cât de nerealizat profesional (chiar dacă ocupă funcţii valorizate social), cât de nemulţumit (chiar dacă are o viaţă aparent liniştită), cât de nefericit este. Standardele de satisfacţie ale vieţii au fost mărite artificial, oamenii au fost învăţaţi să-şi dorească continuu mai mult sau să meargă într-o anumită direcţie pentru a obţine ceva la care este aproape imposibil de ajuns.

"Nemaiştiind cine este, fiecare începe să interpreteze diverse "roluri". În timp, se identifică cu ele, îndepărtându-se şi mai mult de adevăratele nevoi. Simulate, cuvintele şi faptele nu mai sunt adevărate, nu mai sunt trăite în prezent, sunt alese mai mult sau mai puţin atent, în funcţie de "repertoriul" educaţional sau intelectual al fiecăruia. Se construieşte astfel, o fragilă imagine de sine, ce se face ţăndări la o privire, un cuvânt sau un gest al celuilalt  Acest supercontrol raţional încătuşează de fapt viaţa din om, provocând conflicte interioare şi disocieri, construind triste măşti, lipsite de viaţă", adaugă psihoterapeutul Anca Kosina.

În general, este bine să nu fim în extreme, să nu ne simţim prea bine cu noi şi prea nefericiţi cu alţii, să vedem plinul, chiar şi într-o lume a golului. 

“Când povara este prea mare pentru mine, este bine să aleg să o împart cu cineva. Depresia este fuga de sine, lipsa de direcţie. Uneori, ea poate urma unei perioade de anxietate, pentru că există momente în care fac echipă. Mulţi dintre noi nu ştim exact despre ce este vorba. Cauzele pot fi diferite. Uneori au legătură cu lipsa de atenţie a anumitor nevoi. Sunt persoane care se trezesc într-o depresie, deşi dacă ai discuta cu ele sunt mulţumite de viaţa lor, dar undeva nu îşi respectă ceasul biologic, pulsează pe viaţa profesională şi lasă viaţă personală în stand by sau merg pe latura sentimentală şi îşi abandonează viaţa profesională”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.

De multe ori, sentimentul irealizării, lipsa de importanţă pentru munca prestată ne poate trimite în ghearele depresiei.

“Unii dintre noi îşi extrag energia din valoarea compensatorie a salariului, dar majoritatea ne vedem colegii ca pe o familie sau ca pe o extindere a familiei noastre, şi atunci relaţiile interpersonale de la serviciu sunt importante şi, uneori, anumite contexte pot afecta climatul de la serviciu şi atunci, automat, şi starea de bine a persoanei. Au fost multe situaţii în care cauzele au fost legate de insecuritatea locului de muncă, şi când spun asta nu mă gândesc la un şef care ameninţă cu concedierea, cu toate că şi aici se poate, ci cu acele şedinţe în care se dă doar feedback negativ, nu şi pozitiv. La un momendat dat, dacă tu vrei să aibă o valoare constructivă ceea ce îi spui angajatului, ca şi critică, e nevoie să îi precizezi şi aspectele pe care le apreciezi la el. Altfel, sub o avalanşă de aspecte negative, concluzia celui cu care tu vorbeşti va fi tot una negativă”, precizează specialistul.

Psihoterapeutul Anca Kosina crede că e este greu să trasăm clar un profil al "angajatului model" sau al "managerului ideal": "Un manager adevărat stabileşte direcţia, are o viziune, identifică noi posibilităţi, aliniază oamenii cu misiunea şi valorile organizaţiei, motivează şi inspiră, este deci un exemplu pentru ceilalţi, consiliează şi antrenează. El evită 3 greşeli:

1. Să dea sfaturi înainte de a înţelege;

2.  Să încerce construirea sau reconstruirea unei relaţii fără a vă schimba comportamentul sau atitudinea;

3. Să presupună că bunele exemple sunt suficiente. Trebuie să-i înveţăm pe oameni despre viziune, misiune, roluri, scopuri.şi standarde. Dincolo de consideraţiile psihologice, există nişte standarde morale, etice, iar respectarea lor conduce la respect şi consideraţie faţă de cel cu care formăm o echipă de lucru. Şi managerul, care are la un moment dat o funcţie de conducere, este tot un "angajat", aşa că este important să nu uite că resursa umană este întotdeauna mai importantă decât cea financiară", adaugă psihoterapeutul Anca Kosina.

Citeşte continuarea articolului în Gândul.

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici