Pentru a scala producția, startup-ul a anunțat recent semnarea unui memorandum de înțelegere strategic cu compania de stat Romaero. Parteneriatul vizează o capacitate de producție de până la 1.500 de drone lunar.
Strategia Orbotix include o rețea de microfabrici pe flancul estic, validarea tehnologiei de luptă în Ucraina și integrarea de sisteme complexe alături de parteneri locali precum Qognifly.
Totodată, antreprenorul accentuează importanța vitală a producției locale de apărare în detrimentul achizițiilor externe.
Unitatea de producție a Orbotix din Brașov este programată să înceapă activitatea la jumătatea lunii mai, într-un spațiu de 1.700 mp. Deși capacitatea maximă va fi de 800 de drone pe lună, producția va demara precaut, cu 100-200 de unități, pentru a regla atent procesele de calitate.
„Fabrica poate produce până la 800 de drone pe lună, dar noi vom începe cu o producție de 100 sau 200 de drone pe lună și o să o mărim încet pentru că trebuie să învățăm exact. O să avem probleme de QA, probleme de proces. Sperăm ca până la sfârșitul anului să ajungem la această producție”, a declarat Ochiană în podcastul găzduit de G4Media.
Din portofoliul actual al Orbotix fac parte modelele Wasper-1 și Vigil-1. Wasper-1 este o dronă ușoară, asistată de AI, care poate fi utilizată în misiuni kamikaze (loitering), de atac sau recunoaștere. Aceasta este proiectată pentru a fi asamblată rapid și lansată în roiuri.
Vigil-1 este un sistem de dronă autonomă destinat supravegherii aeriene continue. Sistemul este utilizat pentru monitorizarea infrastructurii critice, a spațiilor publice și a zonelor urbane.
Orbotix Industries și Romaero S.A. au semnat un memorandum de înțelegere strategic pentru producția autohtonă de sisteme aeriene fără pilot (UAV) și soluții de inteligență artificială.
Parteneriatul vizează o capacitate de producție de până la 1.500 de drone lunar.
Orbotix va furniza „creierul” sistemelor – software-ul de bord, algoritmii de autonomie și integrarea AI pentru drone. În același timp, Romaero va asigura producția structurală și asamblarea la standarde NATO.
„Noi am lucrat foarte mult în ultimele zile pentru a negocia cu firme private. Majoritatea acestora sunt startup-uri care, deși dețin tehnologii avansate, întâmpină dificultăți în procesul de scalare. Din acest motiv am semnat la sediul Romaero un memorandum special, concentrat pe producția de masă. Romaero pune la dispoziție hale industriale și echipamente care ne-ar fi costat milioane de euro sub formă de investiții, în timp ce noi asigurăm partea de design, management și inginerie pentru producție”, a explicat antreprenorul.
Dronele Orbotix se disting clar de sistemele convenționale pilotate manual, deoarece funcționează predominant autonom. Operatorul doar stabilește coordonatele și validează țintele finale identificate de AI, o abordare aleasă strategic din rațiuni de siguranță.
„Din punct de vedere legislativ nu suntem obligați. Există o parte în care o misiune poate fi total autonomă, dar este decizia strategică a firmei. Până nu avem o acuratețe de 99,99%, noi nu vom trece la total autonomă. Deci este foarte important pentru noi să avem acest pas cu man-in-the-loop”, a spus invitatul.
Orbotix Industries adoptă strategic modelul „microfabricilor” de drone distribuite pe Flancul Estic al NATO, în loc să investească zeci de milioane într-o singură unitate uriașă. Conceptul este considerat inovator pentru industria de apărare, care preferă de obicei investiții în unități de producție mari.
Deoarece asamblarea dronelor nu necesită echipamente de o complexitate extremă, acest model descentralizat permite deschiderea unor mici unități direct în țările aliate cumpărătoare, a explicat Ochiană.
Astfel, sunt satisfăcute rapid cerințele obligatorii de offset local. „Noi preferăm microfabricile pentru că fiecare țară vrea ceva local”, a declarat Ochiană.
„În principiu, noi și industria de drone facem 90% asamblare. Mai exact, luăm componentele PCB din Spania, unitățile radio din Germania sau Canada, camerele din altă parte, plasticul de aici și le asamblăm. Sunt necesare anumite procese electronice și testări, iar asta este tot. Deci valoarea adăugată în ceea ce noi numim mereu producție provine de fapt, în proporție de 90%, din asamblare”, a explicat antreprenorul.
El a adăugat că este mult mai ușor să deschidă o mică fabrică în Estonia, Polonia, Ucraina sau România decât să investească 20 de milioane de euro într-o singură unitate mare.
Totodată, într-o zonă cu o sensibilitate ridicată, cum este Flancul Estic, o singură fabrică uriașă reprezintă un punct critic de vulnerabilitate. În caz de război, distrugerea unei microfabrici nu oprește complet producția, așa cum se poate întâmpla în cazul facilităților de mari dimensiuni.
Bogdan Ochiană a criticat tendința autorităților române de a achiziționa echipamente militare exclusiv de la marii producători externi „din simplă comoditate”.
El a declarat că într-un scenariu de conflict, lanțurile de aprovizionare internaționale pot fi întrerupte rapid. Prin urmare, o capacitate de producție locală este vitală pentru reziliența și securitatea națională.
„Pentru mine, cel mai important aspect este construirea capacității de producție industrială în România. Momentan, noi acționăm mai mult din inerție, prin achiziție, deoarece este mult mai simplu. Mergem la germani, mergem la francezi, iar produsul [lor] este validat. Toată lumea știe că, dacă alege un produs german, nimeni nu îi va spune că a greșit. Astfel, plătim mai mult, însă locurile de muncă, proprietatea intelectuală și profitul rămân în Germania”, a spus acesta. „Dacă va fi un război, de exemplu în România, producția locală va fi cea mai importantă”, a adăugat antreprenorul.
Necesitatea dezvoltării unei industrii locale de apărare a fost subliniată și de generalul-maior (r) Dan Grecu. El a avertizat că starea actuală a industriei naționale de apărare reprezintă o problemă critică de securitate națională.
România vrea să cumpere sute de tancuri și mașini de luptă ale infanteriei prin programe de miliarde de euro, deși câmpurile de luptă moderne, din Orientul Mijlociu până în Ucraina, sunt dominate de drone. Costul unui UAV reprezintă adesea doar o fracțiune din prețul vehiculului blindat pe care îl distruge. Totuși, Bogdan Ochiană spune că era blindatelor nu a apus.
„În orice evoluție a războiului, armata trebuie să se adapteze, dar acest lucru nu înseamnă că un F-35 nu mai este util. Există alte cazuri de utilizare și pentru tanc. Tancul poate lansa atacuri asupra unor ținte aflate la 50 sau 30 de kilometri distanță”, a declarat acesta la Frontier Defense.
CEO-ul Orbotix a adăugat că ucrainenii folosesc multe drone deoarece nu au suficientă muniție de 155 mm pentru artilerie. „Ei nu au muniție, de aceea folosesc drone; nu le utilizează pentru că înlocuiesc total artileria sau pentru că este de 100 de ori mai bine așa. Când lansezi un atac de artilerie, distrugi toată zona, iar artileria va fi mereu importantă”, a adăugat antreprenorul.
Potrivit lui Ochiană, pe un câmp de bătălie există anumite elemente: infanteria, tancurile, artileria, dronele și avioanele.
„Sunt multe niveluri, trebuie să avem de toate. Chiar dacă lucrez în acest domeniu, nu am iluzia că drona rezolvă toate problemele. Drona rezolvă doar un anumit caz de utilizare”, a subliniat antreprenorul.
Ca antreprenor, Bogdan Ochiană militează ferm împotriva modelului de tip „outsourcing” clasic, care lasă prea puțină valoare în țară. Obiectivul său asumat este atragerea proprietății intelectuale, stabilirea sediilor de management și plata taxelor corporative în România. Aceasta înseamnă crearea de locuri de muncă înalt calificate și bine plătite pe plan local.
„Oamenii aceștia vor plăti taxe în România și Guvernul va beneficia de asta”, a punctat CEO-ul Orbotix. „Eu nu mai vreau ca România să fie o țară de outsourcing. Vreau să aduc IP aici și nu numai. Vreau să aduc dividendele aici, vreau ca aici să plătești taxele finale”, a continuat el.
Testarea echipamentelor în medii militare reale este vitală, dar dificil de realizat în Europa din cauza reglementărilor stricte. Pentru a inova rapid, Orbotix colaborează strâns cu entități ucrainene, având acces la poligoane și o experiență de luptă inegalabilă. Combinarea acestui know-how ucrainean cu producția românească generează soluții „perfect validate”, potrivit antreprenorului.
„Nu cred că există companii mai bune decât cele ucrainene, chiar dacă uneori, din punct de vedere tehnologic sau software, s-ar putea să nu fie la fel de avansate ca germanii sau uneori ca ceea ce facem noi sau ca americanii. Dar ei pot produce 100.000 de drone pe lună; noi nu producem atât în Europa într-un an”, a subliniat Bogdan Ochiană.
La întrebarea dacă statul ar trebui să ofere cursuri pentru operatori de drone în licee și facultăți tehnice, 81,4% dintre cei intervievați într-un sondaj recent și-au exprimat acordul, în timp ce 16,7% s-au declarat împotrivă. Aceasta reiese din „Barometrul Securității Naționale” realizat recent de INSCOP Research.
Totuși, Ochiană crede că învățarea pilotajului de drone în școli este depășită, similară învățării codării manuale într-o epocă dominată de AI. Evoluția rapidă va automatiza navigarea fizică, astfel că noile generații ar trebui, potrivit lui, să fie antrenate mai degrabă pentru luarea deciziilor strategice, înțelegerea misiunii și managementul tactic al roiurilor de drone.
„Noi, ca firmă de drone care face drone autonome, nu pilotăm nimic”, explică Ochiană. „Operatorul trebuie să aleagă misiunea dronei și să fie antrenat în misiunea dronei, nu neapărat să joace un joc video”, a adăugat el.
El crede că dronele autonome reprezintă viitorul, deoarece instruirea unui pilot bun de dronă durează foarte mult.