Totalul datoriilor pe care le are rafinăria Petrotel-Lukoil, verificate și admise de instanță, este de 1,5 miliarde de lei. Din această sumă însă, creanțele garantate, salariale, bugetare și ale furnizorilor sunt de aproximativ 324 de milioane de lei, iar grosul îi revine acționarului majoritar, Litasco, care i-a acordat împrumuturi pentru a-și susține activitatea, de 225 de milioane de euro (aproximativ 1,18 miliarde de lei).
În tabel sunt incluse 89 de creanțe chirografare, inclusiv a acționarului majoritar – adică creanţe ale persoanelor care nu beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului – care însumează 1,46 de miliarde de lei, suma admisă, cu aproximativ 55 de milioane mai puțin decât suma solicitată (1,51 miliarde de lei).
La capitolul creanțe garantate apare suma de 28 de milioane de lei a Exim Bank, creanță înscrisă sub condiție suspensivă fără drept de vot.
Tabelul include și o creanță salarială de 2.561 lei, față de un fost membru al Directoratului.
Creanțele bugetare solicitate sunt de peste 10,4 milioane de lei, către ANAF, care nu a fost admisă, aceasta fiind diminuată cu valoarea plăților efectuate de către debitoare și recunoscute de către creditor, sub condiția rezolutorie a aprobării decontului de TVA solicitat la rambursare. O a doua datorie solicitată și admisă este de 8.129 de lei, către ANCOM.
Potrivit documentelor oficiale anterioare, operatorul avea inițial datorii, neverificate, la diverși furnizori în valoare de 247 de milioane de lei, pe lângă suma datorată acționarului majoritar.
Rafinăria Petrotel este a treia cea mai mare unitate de rafinare din țară, cu o cotă de 20% la nivel național, și care rămasă oprită după lucrările de mentenanță încheiate în octombrie anul trecut și este una dintre cele patru entități deținute de gigantul rus care se află sub supravegherea extinsă a statului român.
Aceasta este succesoarea Rafinăriei Româno-Americane, constituită în 1904 la inițiativa consorțiului Standard Oil din New Jersey, și cumpărată de Lukoil pe 12 iunie 1998.
Procedura insolvenței a fost considerată unica soluție de protejare a activelor rafinăriei, pe fondul datoriilor acumulate din cauza închiderii producției, pentru păstrarea forței de muncă și în eventualitatea găsirii unei variante care să permită repornirea rafinării fără a intra sub incidența sancțiunilor internaționale impuse gigantului rus după declanșarea războiului din Ucraina.
Conform termenelor dispuse de instanță, adunarea creditorilor a fost stabilită pentru data de 3 octombrie, iar definitivarea tabelului este prevăzută pentru data de 23 octombrie 2026.
Documentul integral, AICI.