Raport Greenpeace: UE a cheltuit mai mulți bani pentru gazul rusesc decât pentru sprijinul Ucrainei

Dependență dublă: Rusia și SUA

În prima jumătate a anului 2025, UE a importat 12,8 miliarde metri cubi de GNL (gaz natural lichefiat) rusesc – cu 67% mai mult decât înainte de război. Belgia, Franța și Spania sunt principalii importatori, iar terminalul din Zeebrugge a devenit principalul hub de intrare pentru acest tip de gaz, reprezentând un sfert din volumul total, arată raportul Greenpeace.

Pe de altă parte, importurile de GNL american au explodat: 52,7 miliarde metri cubi numai în prima jumătate a lui 2025, o cantitate ce va depăși recordurile din anii precedenți. Franța, Olanda și Spania au devenit punctele centrale pentru gazul de șist exportat de SUA.

„Europa nu și-a câștigat independența energetică, ci doar a schimbat un furnizor cu altul”, avertizează Greenpeace, subliniind că UE a ajuns dependentă atât de Kremlin, cât și de administrația condusă de Donald Trump.

Relația strânsă cu România și UE, „un pilon fundamental” pentru consolidarea securității energetice a Republicii Moldova. Declarațiile Ministerului Energiei de la Chișinău și ale șefului Transgaz

Ungaria încearcă să evite presiunile lui Trump de a reduce importurile de petrol din Rusia

Banii din gaz, arme pentru război

Raportul arată că proiectul Yamal GNL, principalul furnizor rusesc către Europa, a generat venituri uriașe între 2022 și 2024: circa 40 miliarde de dolari, din care 9,5 miliarde s-au dus direct la bugetul Rusiei sub formă de taxe pe profit.

Greenpeace estimează că aceste sume ar fi suficiente pentru achiziția a 9,5 milioane de obuze de artilerie, 271.000 de drone Shahed sau 2.686 de tancuri T-90M – echivalentul a două treimi din pierderile de tancuri confirmate ale Rusiei în Ucraina.

Companii europene precum TotalEnergies, Engie, Shell, SEFE (Germania) și Naturgy (Spania) continuă să aibă contracte ferme cu Yamal GNL, unele valabile până în 2041. Numai TotalEnergies a virat indirect statului rus 2,5 miliarde de dolari prin aceste contracte, în timp ce și-a încasat dividende de peste 5 miliarde de dolari din participația sa în proiect.

Mai mulți bani pentru gazul rusesc decât pentru sprijinul Ucrainei

Între 2022 și iunie 2025, Franța, Spania și Belgia au cheltuit 34,3 miliarde de euro pe importuri de GNL rusesc – mai mult decât cele 21,2 miliarde oferite Ucrainei sub formă de ajutor bilateral în aceeași perioadă.

Această situație arată, potrivit Greenpeace, că Europa continuă să alimenteze indirect mașina de război a Kremlinului, chiar în timp ce sprijină Kievul.

Organizația susține că UE riscă să rămână captivă într-o „capcană a GNL-ului”, fie că vine din Rusia, fie că vine din Statele Unite. Singura soluție reală, potrivit raportului, este reducerea rapidă a consumului de gaze fosile și trecerea accelerată la un sistem energetic bazat pe surse regenerabile produse în Europa.

Paradoxul energetic al UE

După invazia Ucrainei de către Rusia, UE s-a confruntat cu o criză energetică majoră, deoarece fluxurile de gaz prin conducte din Rusia au fost reduse drastic. În loc să renunțe complet la gazul rusesc, UE a compensat pierderea prin creșterea masivă a importurilor de GNL, în special din Rusia (sub formă lichefiată) și SUA (gaz de șist/fracturat – GNL)

Paradoxul energetic al UE: UE vrea să scape de dependența de Rusia, dar în același timp importurile de GNL rusesc au crescut, iar importurile din SUA au explodat. Aceasta nu pare o „eliberare” energetică, ci o înlocuire a unui furnizor problematic (Putin) cu altul (Trump) – ambii considerați de Greenpeace instabili sau imprevizibili din punct de vedere politic.
În 2021, Rusia asigura aproximativ 45% din gazul importat de Uniunea Europeană, în principal prin conducte. După invazia Ucrainei și reducerea semnificativă a livrărilor prin aceste rute, această pondere a scăzut la aproximativ 19% în 2023.

Yamal GNL, coloană vertebrală a exporturilor rusești de gaz către Europa

După începutul războiului din Ucraina, Yamal GNL a devenit un furnizor central de gaz pentru Europa, înlocuind parțial livrările prin conducte cu exporturi maritime de GNL. Gazul rusesc lichefiat de la Yamal ajunge astfel în UE printr-o rețea de terminale importante: Belgia (Zeebrugge), Franța (Dunkirk, Montoir-de-Bretagne), Spania (Bilbao) și altele.
Pentru a transporta GNL din regiunea arctică, Yamal folosește nave speciale de clasă gheață (ice-class GNL carriers), capabile să navigheze prin apele înghețate, și spargătoare de gheață nucleare, unele aflate sub sancțiuni internaționale.

Acest sistem de transport sofisticat permite livrarea constantă a gazului rusesc în Europa, chiar și în condiții climatice extreme și în pofida sancțiunilor impuse de UE în alte domenii. Astfel, Yamal GNL continuă să genereze miliarde pentru Rusia, chiar și în contextul războiului și al sancțiunilor.
Yamal GNL este un proiect major de export de gaz natural lichefiat din Rusia, situat în Peninsula Yamal, în regiunea arctică a Siberiei. Este operat de compania rusească Novatek, în parteneriat cu firme precum TotalEnergies (Franța) și CNPC (China). Proiectul este esențial pentru strategia energetică a Rusiei și reprezintă o sursă-cheie de venit pentru Kremlin, mai ales după reducerea vânzărilor de gaz prin conducte.

Gaz rusesc cu identitate ștearsă

Deși Uniunea Europeană a lansat în mai 2022 planul REPowerEU, cu scopul declarat de reducere rapidă a dependenței de combustibili fosili din Rusia și de accelerare a tranziției către energia verde, realitatea contrazice aceste obiective.

Paradoxal, în loc să scadă, importurile de GNL rusesc au crescut în ultimii ani. Mai mult, gazul rusesc devine „netransparent” din punct de vedere al originii: odată ce este regazificat în terminale din Belgia, Franța sau Spania, acesta este redistribuit prin rețelele europene de conducte către alte țări, precum Germania, fără ca sursa sa rusă să mai poată fi identificată clar. Astfel, gazul rusesc pătrunde în continuare pe piețele europene, mascând dependența reală a UE și periclitând credibilitatea politicilor sale energetice.

Interdicție pe jumătate: consumul intern nu e afectat

În martie 2025, UE a adoptat o măsură prin care a interzis transbordarea GNL rusesc prin porturile sale către piețele asiatice, în încercarea de a limita rolul Europei ca punct de tranzit pentru gazul rusesc. Însă interdicția nu vizează importurile destinate consumului intern, ceea ce înseamnă că Rusia continuă să vândă GNL direct pe piața europeană. În plus, pentru a ocoli noile restricții, Rusia a început să transbordeze gazul în porturi proprii și să-l vândă ulterior pe piața spot din UE, menținând astfel fluxurile comerciale și veniturile din gaz.

Acordul UE–Trump: securitate sau vulnerabilitate?

În paralel, importurile de GNL din Statele Unite au crescut spectaculos, ca parte a eforturilor UE de diversificare a surselor. SUA au livrat 22 miliarde metri cubi de GNL în 2021, volum care a crescut la 63 miliarde în 2023 și a atins 52,7 miliarde doar în prima jumătate a anului 2025, continuând să crească. Țările-cheie importatoare ale acestui GNL american sunt Olanda, Franța, Spania și Belgia, care au devenit noduri centrale în noua infrastructură energetică transatlantică.

În iulie 2025, Comisia Europeană și președintele SUA, Donald Trump, au semnat un acord comercial major prin care UE s-a angajat să achiziționeze energie americană în valoare de 750 de miliarde de dolari pe parcursul a trei ani. Acordul include în mod explicit și importurile de gaz natural lichefiat. Prezentat ca un pas strategic pentru securitatea energetică a Europei, acest angajament întărește dependența UE de combustibili fosili importați – de data aceasta din Statele Unite – și adâncește influența administrației Trump asupra politicilor energetice europene.

Astfel că, deși a promis că va rupe legăturile energetice cu Rusia, în realitate doar a schimbat furnizorul. Putin încă încasează miliarde, iar Trump câștigă influență prin contracte GNL. Până când UE nu reduce cererea totală de gaz și nu elimină complet gazul fosil, va rămâne „captivă” energetic între cei doi, spune Greenpeace.