COMENTARIU Lelia Munteanu: "Cu adevărul poţi străbate lumea întreagă, pentru că nu e lăsat să intre nicăieri"

Rabbi Salman Leib l-a aşteptat pe Mesia o viaţă întreagă. După ce, prin 1880, s-a înfiinţat calea ferată care lega Sighetul nostru de Colomeea, rătăcea  uneori pe peron, fiindcă n-ar fi fost deloc de mirare ca Mesia să coboare din trenul de Galiţia. Cum la fel de bine ar fi putut să vină pe jos, pe la Grădina Morii.

De la rabbi Salman am învăţat esenţialul: "Nimic nu cade în gol, nici măcar vorbele şi vocea omului, totul are cauza şi menirea sa".

Încă îl mai aud, în Sighetul din mintea mea, la miezul nopţii, căinând prăbuşirea Sionului. Îi desluşesc umbra pe ziduri – de la şosetele albe de Shabbat  până la cele treisprezece cozi de zibelină ale pălăriei sale stranii.

Fereastra sa luminată se deschide ca o pleoapă în cer, peste orăşelul nostru, iar la fereastră rabi Salman Leib citeşte în eternitate primul cuvânt din Mishna - "Miematai" - şi nu se poate hotărî cum să-l traducă:  "de unde" sau "din spaimele mele".

Cea mai neliniştitoare frază a cules-o  tot el, scufundându-se ca pescuitorii de perle în marea de înţelepciune al neamului său: "Cu adevărul poţi străbate lumea întreagă, pentru că nu e lăsat să intre nicăieri, e fugărit dintr-un loc într-altul".