COMENTARIU Lelia Munteanu: Guvernul extremist Netanyahu – o „greşeală tragică" în istoria Israelului

„În ciuda eforturilor noastre maxime de a nu răni civili nevinovaţi, aseară a avut loc o greşeală tragică", a informat luni Parlamentul israelian premierul Netanyahu (comandantul Armatei), după atacul de duminică asupra Rafah, soldat cu cel puţin 45 de morţi (majoritatea femei şi copii).

Atenţionat să nu pornească ofensiva în Rafah, rugat, implorat, condiţionat cu oprirea livrării de armament, somat de Curţile de la Haga,  Guvernul de extremă-dreapta de la Ierusalim şi-a continuat netulburat drumul spre ceea ce Netanyahu a numit „victoria finală" – atacul asupra celui mai sudic oraş din Gaza (200.000 de locuitori pe o suprafaţă de 64 kilometri pătraţi, înainte de începutul războiului), aflat la graniţa cu Egiptul, unde a fost masată populaţia dizlocată din nordul şi centrul Fâşiei, în jur de 1.400.000 de oameni, dintre care, în ultima saptămână, câteva sute de mii au fost mânaţi te miri pe unde.

Analiştii militari n-au dat nici o şansă Guvernului Netanyahu de a realiza obiectivul distrugerii complete a Hamas, iar asta se vede limpede de când comandourile scot capul din tunelurile din nord, presupus „curăţate" de Armată. Ca să nu mai amintim de spusa fostului Secretar de Stat al Apărării, Donald Rumsfeld, după experienţa invadării Irakului: elimini un terorist şi alţi zece îi iau locul.

Într-un război fără strategie, aşa cum îl poartă Netanyahu, nu există nici „victorie finală". De altfel, la 36.050 de morţi, 81.026 de răniţi (în contextul în care spitalele sunt distruse, mulţi pot fi trecuţi de pe acum în prima categorie) şi 11.000 de dispăruţi e greu să clamezi orice fel de victorie.

Avea dreptate Jacques Mardochai Attali când avertiza că o eventuală ofensivă în Rafah ar fi „criminală şi inutilă".

Rămâne întrebarea: de la ce număr de morţi şi răniţi nu mai vorbim despre... greşeli (termenul cinic al lui Netanyahu), ci despre crime de război?