COMENTARIU Marius Oprea / Austria, o caricatură habsburgică, sau cum ”s-au căcat muştele” pe portretul cancelarului

Austria are o populaţie de pînă în 10 milioane de locuitori, puţin mai mult de jumătate din cea a României. Un nimic, în comparaţie cu ceea ce era odinioară Imperiul Habsburgic. E drept, are un PIB mult mai mare decît al nostru: în 2021, a fost de 477 miliarde de euro, faţă de 284 ale României. Sîntem deci cu o pătrime mai săraci decît austriecii, care îşi au însă una din resursele bogăţiei lor tocmai la noi. Anul trecut, firmele austriece au realizat un profit în ţara noastră de peste un miliard şi jumătate de euro (sînt sumele de care se ştie, căci exportul ”netaxat” de profit, camuflat în diferite forme, nu poate fi estimat). Profitul a fost făcut din lemnul pădurilor României, din petrolul subsolului României şi din băncile pe care le-au deschis în România.

Prietenia româno-austriacă părea de nezdruncinat, ca prietenia între Andreas Huber, consulul onorific al Austriei la Sibiu, şi preşedintele Klaus Iohannis. Dar, pe acest tablou idilic, ”s-au căcat muştele”.

A fost mai întîi situaţia delicată din 2015, cu modificarea Codului Silvic, pentru a împiedica tăierile ilegale şi fără măsură a pădurilor României. Tulburare mare, la Sibiu: familia Capră, vecinii şi prietenii preşedintelui, a intrat în stare de alarmă: domnul Capră era director la Schweighofer Holzindustrie, firma austriacă responsabilă de chelirea munţilor României. Preşedintele a retrimis legea la Parlament, cu modificările dorite de firmă. La cîteva zile după, în 31 martie 2015, a negat categoric că ar avea o legătură cu asta: ”Nu am absolut nicio legătură şi nu pot să vă dau niciun detaliu. (...) Nici măcar nu au încercat să ajungă la mine, că puteau să încerce şi să-i refuz”. N-a ajuns Schweighofer, a ajuns Capră. Doamna procuror Capră era cea care se ocupa de ”soluţionarea” dosarelor caselor retrocedate ilegal familiei Iohannis. Care au fost clasate, iar preşedintele a retrimis Codul Silvic la Parlament.

În 31 martie 2015, preşedintele Iohannis a fost foarte austriac. A minţit, cum minte acum cancelarul Austriei, că muştele, Švejk şi Palivec sînt de vină pentru un act de lezmajestate. Migranţii ilegali, România şi Bulgaria sînt de vină pentru imigranţii ilegali din Austria. E evident că România a făcut eforturi consistente, pentru a fi primită în Schengen, la fel de mari ca preşedintele Iohannis de a-i sprijini pe investitorii austrieci de la firma lui Schweighofer şi alţii, ca OMV, ori cele din domeniul bancar, hotelier, al transporturilor şi construcţiilor. Tocmai de aceea, cînd comisarul de poliţie Bretschneider, adică actualul ministru de interne austriac ne pune la colt pe coji de nucă, preşedintele a fost mai mult decît timid, în abordări. Adică, s-a sfiit să bată cu pumunul în masă şi să le atragă atenţia austriecilor, asupra minciunilor pe care le înşiră. În 2015, Iohannis spunea că n-a făcut niciodată ”lobby” pentru firma austriacă, exportatoare a lemnului din pădurile României: trebuie acum să-l credem. Dacă, era vorba de lobby, era pentru România, dar fiind vorba de ceva doar pentru el, cum ar fi (cel puţin) rezolvarea situaţiei unor dosare incomode, acum n-avea nici de ce, nici cum să le ceară o favoare în schimb austriecilor. Nu pentru el, ci pentru ţară. Ţara pe care se preface că o conduce.

Sîntem umiliţi de Austria, în legătură cu intrarea noastră în spaţiul Schengen, dar umilinţa n-a început la Viena. Acolo doar se dă glas, explicit, situaţiei în care singuri ne-am aşezat: aceea de slugi ale Curţii Habsurgice, fără să conştientizăm că aceasta nu mai e ce-a fost, ci e mai degrabă o butaforie. De la ifosele elitei ”ardeleniste” care priveau spre Viena ca la o lumină şi pînă la ”prieteniile” preşedintelui, care ofereau în aparenţă un fel de garanţie şi pentru România, totul s-a dus pe copcă.

Nu vreau să fiu nedrept – nu Iohannis singur e de vină pentru acest eşec şi mai ales pentru umilirea României, pentru modul în care ne tratează Austria, care ne vede ca pe pădurea de pe propria moşie. Să nu uităm că Adrian Năstase era premierul României, atunci cînd Schweighofer Holzindustrie, (ca şi alţi investitori din Austria) a venit ca ”mare investitor” în ţara noastră, ori că Gerald Schweighofer, patronul firmei, a fost declarat “Cavaler” pentru ”meritele” lui în 2004, de preşedintele din acea vreme - pe numele lui Ion Iliescu.

Cu alte cuvinte, dacă Austria e o caricatură habsburgică, unde abia acum vedem că ”s-au căcat muştele” pe portretul cancelarului, s-a întîmplat şi pentru că noi am lăsat uşa deschisă, să ne intre roiul de muşte în casă.