COMENTARIU Sorin Avram: Aroganţa preşedintelui de cursă lungă

Despre lipsa de contracandidat la alegerile din acest an şi despre contracandidatul nenumit din 2018, profesorul doctor în aroganţă a declarat: ”Mi-aş fi dorit un contracandidat, am fi fost pregătiţi pentru orice candidat, indiferent dacă ar fi fost susţinut politic, aşa cum a fost acum patru ani, în ceea ce îl priveşte pe contracandidatul nostru principal de la vremea respectivă”.

Aşadar, cel care a ajuns preşedinte FRF după ce fostul mare fotbalist Gheorghe Popescu a fost băgat în puşcărie cu puţin timp înainte de alegeri are tupeul să vorbească despre susţinerea politică de care s-ar fi bucurat Ionuţ Lupescu. Dacă domnul Popescu nu ar fi fost aruncat în spatele gratiilor, domnul Burleanu nu ar mai fi pus mâna în veci pe funcţia de preşedinte al FRF şi, astfel, nu ar fi avut cum să-şi perfecţioneze limbajul de lemn şi nici să-şi ia doctoratul în aroganţă.

Răzvan Burleanu îl tratează pe Ionuţ Lupescu ca pe un activist pe care o gaşcă de politicieni l-a luat de la taraba lui cu caşcaval, pe care îl vindea ca să aibă cu ce cotiza la partid ca să primească o funcţie, şi nu ca pe un fost mare fotbalist care a jucat 73 de meciuri pentru Naţionala României, inclusiv la două campionate Mondiale şi la două Europene.

Cu noul mandat de preşedinte al FRF în buzunar şi cu toţi şefii de cluburi de aşa-zis fotbal la picioare, domnului Burleanu îi dă acum gura să spună că îi pare rău că nu a avut un contracandidat (lacrimă de crocodil). Cel care a avut grijă să blocheze orice tentativă de opoziţie reală declară cu un zâmbet larg cum numai pe faţa lui Kim Jong-un mai vezi: ”Am spus de nenumărate ori că mi-aş fi dorit să am un contracandidat ca să putem avea o dezbatere pe idei, pe viziune de dezvoltare a fotbalului. Şi noi avem nevoie de propuneri în ceea ce priveşte îmbunătăţirea proiectelor pe care le avem. Din păcate, nu am avut această oportunitate, astfel că această dezbatere de idei am avut-o tot cu membrii afiliaţi. Partea bună e că ne-a determinat ca în această perioadă să ne concentrăm atenţia exclusiv pe administraţie, şi nu pe câştigarea alegerilor”.

Totuşi, Răzvan Burleanu este preşedinte Federaţiei Române de Fotbal, o federaţie cu rezultate de la foarte slab în jos, şi nu preşedintele Federaţiei Române de Administraţie.

Răzvan Burleanu, cel care a venit la preşedinţia aşa-zisului fotbal românesc pe un discurs împotriva lui Mircea Sandu, pe care îl acuza că nu se mai dă dus din funcţie, şi-a aranjat să câştige cel de-al treilea mandat, în condiţiile în care preşedintele României, de exemplu, are dreptul la cel mult două mandate. Şi domnul Burleanu pare că nu se va mulţumi cu trei mandate, acesta pregătindu-şi încă de pe acum terenul pentru un număr de mandate fără număr, fără număr, fără număr.

Oricum, dacă peste 4, peste 8 sau peste 12 ani nu va mai fi preşedintele FRF, Răzvan Burleanu va avea viitorul asigurat, pentru că îşi va putea deschide o facultate de aroganţă. Succesul va fi unul garantat, pentru că politica şi fotbalul, dar şi celelalte domenii de activitate din România, vor avea nevoie de noi şi noi ”oameni de succes”, aşa cum este domnul Burleanu.