COMENTARIU Valeriu Şuhan: Moartea ca reper

M-a surprins cu totul neplăcut felul diferit în care cei care ne conduc, dar şi societatea în ansamblu, au reacţionat la tragediile din Timişoara şi Piatra Neamţ, comparativ cu tragedii similare trecute.

În Timişoara au murit într-o singură zi şase bolnavi internaţi într-un spital public, pe motiv că nu ar mai fi avut loc la ATI.

În Piatra Neamţ, au murit arşi de vii 10 persoane, urmate de încă două până acum, în urma unui incendiu în spitalul judeţean.

În cazul Timişoara care în opinia mea e strigător la cer, am aflat ulterior de la însuşi Preşedintele României, că soarta crudă a celor şase conaţionali, s-a datorat unei comunicări „sub optimale”.

Sensul acestui „sub optimal” pare a sugera o comunicare necorespunzătoare, poate chiar proastă.

Spun că pare, pentru că nu l-am găsit în DEX.

În schimb, l-am găsit în Cambridge Dictionary, iar explicaţia este „below the highest level or standard” sau „not done in the best way possible”.

Ne-am dat dracu’ !

Pentru că nu ne mai înţelegem în româneşte, Preşedintele o dă în barbarisme. La ce l-or ajuta ?!

În sfârşit, treaba Excelenţei Sale...

Treaba noastră, cel puţin aşa cred eu, este să întrebăm clar şi răspicat cum a fost posibil ca 6 oameni să dispară de pe lumea asta „just like that”, ca să zic aşa, pe limba prezidenţială, doar pentru că s-a comunicat prost.

Mă scuzaţi, sub optimal.

Păi dacă e aşa, atunci trebuie să existe o răspundere penală, ca să nu mai vorbesc de cea morală.

Cei şase oameni erau totuşi, internaţi într-un spital public.

Spitalul este o instituţie specializată a statului.

Statul are o conducere administrativă şi politică.

Şi ce dacă ?! Sau ce folos ?!

Degeaba ! Sau de pomană !

Tot aşa, în cazul de la Piatra Neamţ.

Au trimis acolo un procuror de rang înalt, mare amator de publicitate remarcat în cazul „Elodia”, când apărea la televzor mai ceva ca un crainic de la „Ştiri”.

O să avem răspunsuri în sensul că vreun mecanic, electrician sau poate, dar doar poate, vreun manager, va fi trimis în judecată, iar de-acolo, lungul drum al justiţiei se va dovedi atât de lung că vom fi uitat când a-nceput.

Nu pot să nu mă gândesc la „Colectiv”.

Comparaţia s-ar impune măcar şi numai pentru faptul că toţi oamenii morţi la Timişoara şi Piatra Neamţ, erau în custodia exclusivă a statului.

Statul, nimic, nici o reacţie de luat în seamă, că şi-ar asuma responsabiltatea.

Despre oficialii săi, la fel. Au luat batista şi au pus-o pe ţambal.

Raportarea la moarte diferă funcţie de subiectul implicat.

Dacă e vorba de propria persoană, raportarea poate fi doar ante-factum.

Post-factum, e imposibil. Pe lumea asta, cel puţin.

Dacă e vorba să te raportezi la moartea altora, iarăşi, diferă în funcţie de şi mai mulţi factori.

S-a dovedit că unul dintre aceştia, este factorul politic.

Adică, mai clar, dacă vreun politician sau mai mulţi, au un interes în a profita de moartea unor nevinovaţi, atunci ei o să profite.

Dacă nu e în interesul lor, aceiaşi politicieni o să închidă repede subiectul, precum groparul mormântul.

Rămân doar indiferenţa şi cinismul.

Ale aceloraşi.

Nişte unor morţi vii, zombies printre noi...