COMENTARIU Valeriu Suhan | N-am regrete, dar nici iluzii

Nu-mi pare rău că domnul Adrian Zuckerman a părăsit, intempestiv, postul de ambasador al SUA la Bucureşti.

Îmi pare rău însă, că domnia-sa a continuat o serie nefericită de ambasadori americani care au dezamăgit.

Pe mine, cu siguranţă.

Nu mi-a plăcut deloc atitudinea nici a domnului Zuckerman, nici a câtorva dintre predecesorii săi, vreo doi cred, care s-au comportat ca nişte veritabili comisari.

Pentru ei, Convenţia de la Viena, cea care guvernează activitatea diplomatică, a fost şi este o „chestie” facultativă.

Felul în care au bătut cu pumnul în masă pe-aici, cum au luat făţiş partea uneia sau alteia dintre forţele politice, cum au manevrat, grosier de altfel, în viaţa internă a României, a demonstrat în primul rând, lipsa de respect pentru ţara asta.

Să nu credeţi cumva că acea convenţie zisă de la Viena, este doar aşa, vreun cod desuet al bunelor maniere, nu !

Ea reprezintă un document negociat serios, complet, precis, cu privire la ceea ce trebuie, poate şi nu poate să facă, în sensul că nu este permis, un agent diplomatic, inclusiv ambasador.

M-am întrebat de multe ori cum de nu-şi dau seama americanii că maniera asta de a ne trata, îi îndepărtează de simpatia noastră.

Nu i-a interesat, au preferat să lase locul altora ?! Dumnezeu ştie...

Întotdeauna am crezut că noi românii suntem cei mai pro-americani din zona asta a lumii şi asta îmi plăcea.

Noi am fost cei care i-am aşteptat şi când ei ne uitaseră.

Ca mulţi alţi români, cred că aparţinem civilizaţiei şi culturii europene şi nu mă poate convinge nimeni de contrariul.

Locul nostru în Uniunea Europeană este unul de drept şi nicidecum vreo sinecură conjuncturală, atribuită cu îngăduinţă seniorială, de mai marii lumii.

Poate asta nu o plăcea Americii, cine ştie...

Săracă ţară bogată...